Subtil, de vreo două, trei zile, pe rețelele de socializare apare câte un articolaș, câte o declarație semnate de persoane ce se pretind cel puțin doctori în economie. Nu știi dacă să le iei de bune sau de rele. Dar și pentru neinițiați este clar că după atâtea activități economice întrerupte va fi cam greu să o luăm de la capăt cu producția, serviciile etc. Se mai vorbește, acum oficial și la nivel de conducere a Uniunii Europene, despre planuri de relansare economică după ce vom fi trecut de pandemie. Nu a fost trecut cu vederea nici un eventual plan de revigorare similar cu cel adoptat de Germania după 1945. OK. Este bine că liderii UE discută în viitor. Problema mea este ce vom face noi. Ce vom negocia noi, cum vom ști să ne pliem pe reconstrucția de după corona? Nu mă luați drept un prăpăstios, dar vreau să vă prezint o succintă trecere în revistă a performanțelor economice realizate de conducătorii României după 1989. Vă atenționez că nu prezint faptele într-o ordine strict cronologică. Așadar. În 1990, premierul Petre Roman declară că industria României este un morman de fier vechi. Occidentul și FMI presează pentru privatizarea tuturor platformelor industriale din România. Băncile duc dobânzile la credite la peste două sute la sută. Se garantează împrumuturi de miliarde cu spații dezafectate, devenite proprietate în urma privatizării. Este era Caritasului, a devalizării Bancorex, a marilor țepe financiare gestionate și date prin bănci ce erau încă majoritar sub tutela statului român. A urmat Gelsorul, dar și marea guvernare democrată. În timpul căreia, Fondul Proprietății de Stat a vândut peste șaptezeci la sută din averea statului, pe nimic. Exemplu din Caraș-Severin. Un om de afaceri a cumpărat rețeaua județeană de imobile ce găzduia înainte de 1990 toate aprozarele din județ. Știți cu ce sumă? Cu suma ce a primit-o ulterior pe vânzarea unui singur spațiu din Reșița. Revin la planul general. Între timp, Gelsor a devenit FNI. Ca o picanterie, Gelsor avea ca directori în toate filiale județene doar ofițeri SRI retrași din activitate. Ofițeri superiori, firește. Între timp, Iliescu cu Năstase au plantat împreună cu lopata lui Schweighofer primul arbore ce avea să simbolizeze defrișarea sălbatică a pădurilor României. În continuare, sub orice conducere, am vândut terenuri, fabrici, resurse minerale etc. Pe nimic, așa cum a dovedit viitorul de atunci, prezentul de astăzi. Mulți ar spune că doar străinilor care au venit, au demolat și au adus multinaționalele și propriile lor afaceri. Economie cu capital autohton, aproape zero. Cu mici excepții care au intrat în malaxorul DNA-ului comandat de piratul flotei românești. Toată evaziunea, toate fărădelegile economice erau făptuite de antreprenori români. S-a susurat ceva gen Microsoft, EADS, așa, să prostească publicul. Și doar cu șpăgarii autohtoni. Capitaliștii occidentali, dătătorii de mită, firește, Albă ca Zăpada. Rezultatul, un nivel de trai și un standard de viață al majorității, ce frizează coloniile britanice. Nu mai continui, că orice text peste această limită sfârșește prin a plictisi. De ce am rememorat toate acestea? Pentru că jigodiile ce au participat direct sau indirect la toate aceste malversațiuni vor participa fie ei, fie discipolii lor, la negocierile economice de după criza pandemică.