Dacă vreți să știți cât de mult se spetesc unii secretari de stat, interesați-vă la oricare minister al Guvernului României. Sunați la București sau duceți-vă, personal, la ministerul X, Y, Z. Legitimați-vă, și spuneți-i portarului că vreți să ajungeți la cutare secretar de stat și veți avea o mare surpriză. Respectivul demnitar n-a dat în săptămâna aia pe la minister și nimeni nu știe pe unde umblă. Situația lui o cunoaște și ministrul, dar o tolerează, de teamă ca nu cumva să se ducă dracului coaliția de guvernare.
Nu credeți, nu-i așa? Un exemplu de dată recentă, cel legat de reținerea lui Flavius Nedelcea, secretar de stat în Ministerul Economiei. Iată ce spunea la Timișoara despre el ministrul Radu Miruță: „Dintre cei patru secretari de stat existenți la Ministerul Economiei, această persoană este singura căreia nu i-am dat nicio atribuție. (cum să plătești un om care nu are nici-o sarcină în fișa postului?) Am considerat că nu îndeplinește condițiile principiilor mele. Este decizia unui ministru să-și desfășoare actul de management prin oameni care crede. De vreo lună de zile nici măcar nu l-am mai văzut la minister”.
Lăsăm la o parte faptul că Miruță e de la USR, iar Nedelcea de la PSD. Faptul că de aproape o lună ministrul nu l-a văzut la față pe Nedelcea, dar acestuia i-a intrat leafa pe card, spune totul despre cum merg lucrurile în țara asta. Miruță spune că el ar fi trimis o scrisoare la Secretariatul General al Guvernului, solicitând înlocuirea din funcție a social-democratului, numai că scrisoare s-a pierdut pe drum. Unde? Nimeni nu știe. Curat Caragiale, musiu!
Povestea asta îmi amintește de o alta pe care am auzit-o de la un fost secretar de stat în urmă cu vreo doi ani: „Într-un minister, un secretar de stat coleg de partid cu ministrul va avea mereu de lucru. Va fi omul de încredere al acestuia. Dacă nu e coleg, un an, doi sau cât stă în funcție, freacă menta pe un salariu frumușel, plus celelalte avantaje ce țin de plata chiriei, a bufetului etc.”. Asta se întâmpla în timpul coaliției PSD-PNL. La fel și acum când coaliția este formată din patru partide. Și știți de ce se întâmplă asta? A spus-o tot ministrul Miruță: „Era plătit să fie secretar de stat care este o funcție numită politic. Este o chestiune de negociere politică”.
Și câte alte funcții rezultate din negocierile politice or mai prin ministerele Guvernului României? Numai Dumnezeu le mai știe…