Cu tristețe, despre Ziua Copilului

Astăzi este 1 iunie, zi declarată zi a copilului. Mi-aș dori să scriu ceva frumos dar, meteahnă de vechi cârcotaș, nu pot trece peste totala incapacitate a statului de a-și proteja și educa viitorul. Pentru că viitorul unei națiuni sunt copiii.

Avem copii proveniți din familii dezorganizate. Unii doar abandonați, alții și abandonați și cu probleme de sănătate. Statul, teoretic și-a arătat grija față de ei și a transformat casele de copii în instituții aflate în subordinea consiliilor județene de prin țară. Se cheamă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului.

Material, aici s-au investit sume serioase ce au dus la transformarea fostelor case de copii în locații primitoare, cu asigurarea condițiilor normale de creștere a orfanilor. Dar, materialul ăsta, bine pus la punct, interferează cu (non)umanul ce-l deservește. Ciupeli la sumele alocate hranei, în sensul că se cumpără pe scumpătate și nu pe calitate. Abuzuri sexuale asupra minorilor și între minori. Cerșetorie, boli psihice ,,cărora oricum nu ai ce să le faci”, lipsă de empatie etc.

Un lucru excelent l-a reprezentat înființarea asistentului maternal. O familie ce îndeplinește anumite condiții și formalități poate lua spre creștere un orfan, primind o remunerație nici prea mare, nici prea mică, peste șomaj și peste social. Și iarăși ne lovim de factorul (non)uman. Cunosc familii care au făcut icoane din copilașii luați spre creștere. Dar, vine celebrul caz al fetiței adoptate de un cuplu american. Câtă ipocrizie, păr smuls din cap, lacrimi că maternalilor li se ia puiul din casă. Dacă îl înfiau ei, și aveau drept de preemțiune, pierdeau banii primiți pentru creșterea bietului orfan.

Trec la copiii ce fac parte din familia naturală. Merg la grădi, merg la școală. Au parte de o programă execrabilă ce-i trimite pe mulți în aria analfabetismului funcțional. Sunt captivi ai unui sistem ce este necrozat de numirile politice de la centru până în Ciuca Măcăii. Slabi profesioniști, căci mi-e greu să cred că un profesionist lasă catedra pentru onoruri politico-administrative, au drept scop doar hărțuirea celor ce nu le sunt colegi de gașcă politică. Copilul? Parte a statisticilor ce se fac la examenele naționale și niște numere necesare alcătuirii planului de școlarizare.

În ultimii ani ai comunismului nu se mai lăsau repetenți pentru că toți copiii trebuiau să absolve obligatoriu 12 clase. Acum, nu se mai lasă repetenți pentru că dispar catedrele. O spun cu toată responsabilitatea, dar și cu mâhnire că sistemul românesc de învățământ este gândit pentru cadrele didactice și nu pentru dezvoltarea intelectuală a copiilor. Aș fi vrut să scriu ceva frumos pentru astăzi dar….. doar La Mulți Ani, inocență!

• Tweet
• Pin It