Crin ghinionistul și România pitorească!

După opt ani de trai pe vătrai lângă fusta nevestei, alții zic chiar zece, s-a întors Crin acasă. Acasă la București căci, în toți acești ani, casa lui a fost departe de casa în care a trăit, a înființat ce a înființat cu Ponta și a visat să ajungă la Cotroceni, pornind de la o realitatea momentului: „Dacă Ponta a ajuns prim-ministru, eu de ce n-aș putea să fiu președintele tuturor românilor. Ce-s mai prost ca el?”

Nu insist pe trecutul său glorios din politica dâmbovițeană și nici pe clipa în care, ca un adevărat bărbat de stat ce era, și-a luat bilet pentru avion și dus a fost. Să nu vă gândiți că s-a dus unde a văzut cu ochii, că doar nu era fraier. Nu, s-a tras lângă nevasta, europarlamentar cu acte în regulă la Bruxelles. Că i-ar fi zis soția sa, doamna Adina: „Acu’ dacă tot ai rămas fără slujbă la partid, doar nu te-ai întoarce în școala aia prăpădită din care ai plecat. Una, că n-ar fi de bon ton, ar râde ăștia de noi, și, doi, nu ar da bine deloc la CV. Nu-ți fă griji, ne-om descurca noi dintr-un singur salariu.”

Ei, bine, după opt ani de tăiat frunze la câini, de frecat menta, de băut cafele și de filosofat pe tema politicilor ce vizează schimbările de mediu, Crin s-a întors acasă. Când Kelemen Hunor l-a sunat întrebându-l dacă vrea să candideze la Cotroceni, n-a mai stat pe gânduri. A înghesuit într-un troler câteva cămăși de schimb, două-trei perechi de șosete, tot atâția chiloți, periuța și pasta pentru dinți, deodorantul de dat sub braț, apa de colonie pentru obrazul proaspăt bărbierit. S-a urcat în prima cursă de București, cu același gând obsedant: „Bă, dacă Dăncilă și Cîțu au condus guverne, eu de ce n-aș putea conduce o țară, un popor, o națiune. Ce-s mai prost ca ei?”

Când a fost întrebat despre șansele de a-i bate pe Călin, File din poveste, ori Leni Lasconi, Crin bruxellezul a răspuns ca un antrenor chemat să salveze FC Botoșani sau Buzăul de la retrogradarea directă: „Dacă n-aș fi fost convins de unitatea echipei (PNL-PSD-UDMR) și de dorința de a face performanță la nivel înalt, nu aș fi acceptat propunerea. Că eu, slavă Domnului, bani de buzunar am, de haine nu duc lipsă, de idei ’novatoare sunt plin. Nu-mi lipsește nimic. Vreau să fac performanță, să duc echipa în cantonament, la Forban, dacă se poate, ca să atingem maximul de formă în ziua alegerilor.”

După trei zile de euforie, de speranțe și de calcule supraoptimiste, Crin anunță că își suspendă candidatura. Cere un time-out, timp de gândire și de reflecție și le spune de la obraz partenerilor de fușerai în politică: „Bă, dacă nu mă validați, îmi iau trolerul și mă întorc acasă. Nu mai umblați cu fofârlica și spuneți-mi drept: mă vreți ori nu mă vreți?”.

A trecut Crăciunul, a trecut Anul Nou, Sfântul Vasile, Boboteaza și, nimic. Din câte se aude, și-ar fi cumpărat și bilet de avion, PSD nu-l vrea, cică l-a durut în paișpe de țară și popor în toți acești ani. Așa-i trebuie, dacă nu s-a întors la catedră. Acum va pleca acasă. La casa de la Bruxelles, cu regretul că nici de data asta n-a fost să fie, dar cu convingerea că speranța moare ultima. Ciuciu banana!

• Tweet
• Pin It