Credinţă, religie şi democraţie

Se spune că Dumnezeu a lăsat oamenilor credinţa. Mai apoi, oamenii au inventat religiile. Dumnezeul mamilor lor era mai adevărat decât Dumnezeul mamilor celorlalţi. Au plecat cei cu Dumnezeul lor, cu crucea în faţă, pe cei mai frumoşi cai, pentru a-i rupe pe duşmanii Dumnezeului lor de Dumnezeul imaginat de aceştia. Isus şi Mahomed, o nebunie înecată în sângele crucii şi semilunei. Biblie şi Coran, ambele sfârtecate cu săbii, suliţe şi tunuri. Două principale religii, în război de mii de ani, două religii ce susţin şi propovăduiesc iubirea. Am citit Biblia, am citit Coranul. Firul comun, indestructibil, este doar iubirea faţă de aproape, faţă de viaţă, faţă de Creator. Au venit nemernicii care au pus crucile şi semilunile în faţa prostimii, mânându-i la război. Pentru propăşirea dreptei credinţe, pentru răspândirea cuvântului profetului în lume. Războaie, sânge, suferinţe. Totul în numele unei credinţe ce propovăduia şi emană şi acum iubirea. Ciudat, nu? În numele credinţei, papistaţii au înrobit teritorii de peste mări, musulmanii au cucerit teritorii din inima Europei. Pentru credinţă! Pentru a-i aduce pe calea cea dreaptă pe cei ce aveau deja o cale a lor. Poate cu mult mai dreaptă. Acum, fanaticii şi-au pus semiluna la rever şi atacă. Cruciaţii se dau politicăli corect şi încasează. Cruciaţii se zvârcolesc în morminte, în timp ce semiluna sfâşie din bulevardele Occidentului. Este oare o blasfemie să spui că religiile fac prăpăd pe Pământ? Ajungem şi la democraţie. Tot nişte religii lansate de pe portavioane. SUA au dus democraţia în Irak. Le-au luat petrolul şi la revedere. Au mai dus democraţie în Afganistan. 90 la sută din producţia mondială de opiu. Consumată în special, în Asia, mai ales în China. Cea care deţine în jur de 20 la sută din datoriile SUA. Parcă se închide un cerc. Însângerat de credinţă, religie şi democraţie.

• Tweet
• Pin It