Coşmarul lui Vasile Boicot

Alo, şefu, nu mă recunoşti? Sunt eu, Lăscărică… Pardon, ăsta e din alt film. Deci. Mă ştii matale… Ai ajuns cu bine acasă? Găsişi scaunul la fel de moale, cum îl lăsaşi? Ufff! Am fost îngrijorat că uzurpatoru n-a stropit muşcata primită dela tanti Angela, că trecuşi de la socialişti la populari. Ce mutare genială! Pentru mine eşti Geniul Everestului, nu ca prăpăditul ăla, care era un biet Geniu al Carpaţilor şi pe care l-ai slujit loial, deşi nu-ţi ajungea nici până la deştu mic, ăla ridicat când îţi serveai ceaiul, cu cubuleţe de gheaţă, să ai mintea limpede când te luptai cu bandiţii pentru un trai decent. Ce victorie minunată! Fără mai nimic la mână! Doar un garaj şi un tricou, nişte amărâte de servicii secrete, un procuror general şi un DNA, o Curte Constituţională şi un Consiliu Suprem al Magistraturii, că pe STS-ul ăla rău, care-ţi tăie telefonul, nu-l mai pun la socoteală. Acuma, să-ţi spun un secret. Americanii mai rău te-au încurcat când au zis că „sunt premize că referendumul va fi fraudat masiv“. Apropo, şefu, eu n-am fost la votare, cum bine ai zis, că mă durea o bătătură, dar asta înseamnă că m-am exprimat cu NU demiterii. Am stat însă ascuns şi-am văzut tot. La mine, ochiul şi timpanul contează, în rest sunt mormânt, altfel nu-i zăream pe alde Popescu, de la patru, Ionescu de la nouă şi restul locatarilor cum se strecurau ei banditeşte şi se duceau pe şest la vot. Uite, lista cu ei, am şparlit-o de la şeful de bloc, m-a costat cinci beri, dar a meritat. Toţi îs turnători şi ziceau “i-am tras-o!” Dar matale le-ai tras-o şi-am petrecut o seară de luni cea mai frumoasă din viaţa mea, cu lumina stinsă. Te-am sunat să-ţi spun că nu eşti singur. Mai e unul ca mine în Ploieşti, una la Reşiţa şi un fost în munţii Gutâiului şi abia aşteptăm să dai semnalul reformării statului şi al blocului nostru de trădători, minus eu de la şase, cu restanţele la zi, că bine mi-ai făcut tăindu-mi pensia, altfel cum ştiam că e criza pe care ai învins-o? Să fim solidari în faţa crizei mondiale, ce frumos ziceai! O secundă, bate cineva la uşă. Cine sunteţi? Sunteţi procurori? De ce n-am fost la vot? Cine m-a învăţat? Aoleu!… Bine că m-am trezit din coşmarul ăsta! Şi ce frumos începuse!

Vasile Boicot

pt. conf.   Mircea Cavadia

• Tweet
• Pin It