Coronavirus avem, că de educaţie ne e plin podul

Pentru cei mai puţin iniţiaţi ţin să spun din start că educaţia nu înseamnă doar să ştii alfabetul sau teorema lui Pitagora. Toate cunoştinţele tale în ale matematicii, biologiei, fizicii ş.a.m.d. n-au nicio valoare dacă nu sunt încununate de bunul-simţ şi de şcoala vieţii. De o minimă empatie, de o minimă simţire umană. Acum, direct la subiect, vă rog să nu mă înjuraţi prea mult. S-a accelerat pe diaspora ceva culmea cu ocazia alegerilor. Nimeni n-a mai stat atunci să socotească nivelul de educaţie şi eventuala lor pregătire. Erau cu toţii diasporeni ce se calcă în picioare pentru a vota binele ţărişoarei. Iată că acum, cu nemernica asta de gripă-batman, se cam disipează şi diaspora. Ăia întregi la cap, educaţi, cetăţeni bine integraţi în ţările în care au ales să trăiască, şi ceilalţi, şmecherii, care au ales să tragă în piept Occidentul. Şi aici vorbesc de muncitorii la negru, fără asigurări, fără documente legale etc. Cred şi îmi cer scuze dacă greşesc, dar ăştia din urmă sunt şi cei ce turează în zilele de revenire în ţară motoarele de mărci celebre de autoturisme şi cu greu îşi aduc aminte cum se zice la una sau la alta în româneşte. Una peste alta, revin la lipsa crasă de educaţie a unor specimene din diaspora. Să mă explic. Se presupune că muncitorii români plecaţi prin Europa, în speţă Italia, şi în alte ţări cu grad ridicat de infectare cu noul coronavirus, sunt persoane în puterea vârstei. Adică undeva pe la 40 de ani. Se presupune că au părinţi de peste 60 şi bunici, dacă mai trăiesc, peste 70-80 de ani. Grupele de vârstă cele mai vulnerabile, din rândul cărora se înregistrează majoritatea deceselor. Şi-atunci cum vii tu, măi, inconştientule, din focarul de virus acasă, glonţ în sânul familiei? Fără să conştientizezi, eşti un kamikaze, inconştientule!

• Tweet
• Pin It