Comandante Ché Guevara

Ieri, pe la prânz, mă întâlnesc cu Gogu pe bulevard. Ieșise să-și cumpere țigări de la ăia care vând la negru tutunul adus de la sârbi, din Ucraina, de la moldovenii de peste Prut. Negru de supărare. Una, că s-au cam împuținat ăștia care vând prin scări de bloc și la colț de stradă mahorcă ieftină și, doi la mână, că nu mai există respect față de istorie, față de idealurile revoluționare. Să-i fi plâns de milă, nu alta.

„Care istorie, Gogule? Despre ce idealuri și revoluție vorbești, că nu înțeleg?” Și în loc de răspuns a scos din buzunar pachetul de țigări pe care îl cumpărase de la un butic. „Uită-te și tu ce vremuri am ajuns să trăim” Scot ochelarii, mă uit, îl întorc pe-o față și pe alta și să vezi drăcia dracului. Pe el stătea scris, cu litere de-o șchioapă: Che Guevara. Nu Kent, nu Marlboro, nu Carpați (apropos, au reintrat în circuit celebrele Carpați cu filtru!), ci Che Guevara. Jos, în partea stângă a pachetului, zâmbitor, El Comandante, purtând pe cap nelipsita-i bască după care s-au inspirat tractoriștii din CAP-urile mioritice. Prețul unui pachet de țigări Che Guevara? Undeva la 3 dolari și ceva. Bătaie de joc, nu alta, ca să nu zic o întinare a memoriei celui ce se plimba la braț cu Castro și Revoluția cubaneză.

Cu siguranță că majoritatea fumătorilor tineri habar nu are cine a fost Che Guevara. Pentru ei nu contează că fost un revoluționar de profesie. La fel de bine putea să fie un pistolar, ca-n filmele cu cowboy, un recuperator de bani ori un căutător de aur. Egal. Important că un pachet de țigări Che Guevara e la fel de ieftin, ca braga ce se vindea pe vremuri în autogara de la Severin.

Ce vremuri, dom’le, ce vremuri. ’Tu-le muma-n cur de comercianți ce se dau ei. Vorba lu’ Gogu care a prins și celebra votcă „Săniuța”, a lu nea Nicu Văcăroiu: „Nu mai există, domnule, pic de respect în țara asta dacă au ajuns să pună poza lui El Comandante pe un amărât de pachet cu țigări”.

• Tweet
• Pin It