Codul penal şi lumea ailaltă

Ieri, am avut parte de o seară liniştită. Ca niciodată, Băsescu Traian a stat acasă, s-a  jucat cu nepoţica şi nu a mai apărut la televizor să-şi susţină aberaţiile. Drept urmare, naţiunea neliniştită se întreba ce are, ce s-o fi întâmplat? Adevărul e că Victor Ponta s-a întors de la pomana lui Nelson Mandela şi era plin de draci din cauza bocitoarelor. Dumnezeu să-l ierte. N-a ieşit el, dar au ieşit alţii. Întâi a ieşit purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, care ne-a tras de urechi pentru forma Codului penal pe care l-am adoptat, neadoptându-l. Apoi a venit şi din partea ambasadei americane un comunicat, care ne-a mustrat. Nu mai vin investitorii, dacă îl adoptaţi. Asta e chiar culmea! Să rămânem noi fără Cod penal şi Becali în puşcărie, că aşa vor Europa şi America. Cine mai vrea, cine se mai înghesuie să-i ia locul lui Băsescu? Cineva din Pago-Pago? Pigmei din tribul african Burunru? Vreau să ştiu şi eu. Dacă ambasada României din America s-ar sesiza de o lege idioată de acolo şi noi le-am face cu degetul, alo, nu-i frumos, nu mai vin investitorii? Oare ce s-ar întâmpla? Veneau la noi puşcaşii marini? Că alte arme sunt deja aici. Cred că aşa s-ar fi întâmplat. Ce-ar fi să-i atacăm şi noi? Să ne trimitem soldaţii, militari în termen, înarmaţi până în dinţi, să-i pună la locul lor. Propun să-i trimitem cu trenul. Până ajung acolo, ne împăcăm pe cale diplomatică, pentru că nu degeaba a vorbit Ponta cu Obama. Adevărul e că pe ei îi mână în luptă îngrijorarea că Ponta vrea să subjuge Justiţia şi să n-o lase să fie independentă. Stau şi mă întreb, care Justiţie? Justiţia lui Băsescu? La noi aşa a fost de douăzeci şi patru de ani. Justiţia mea şi Justiţia ta. De parcă Justiţia asta ar fi de gumilastic. Grav e că Justiţia s-a complăcut în această situaţie. Ia matale puterea şi sunt de partea ta. Şi să vezi ce mari corupţi de la ăilalţi bag în puşcărie. Şi dacă îmi dai şi insulta şi calomnia în Codul penal, ne aliniem, că oameni suntem, ce dracu! Aşa au mers lucrurile şi aşa vor merge în veci, că altfel nu ştim. E chestie de obişnuinţă şi mentalitate. Iar mentalitatea se schimbă greu. Un oltean, aflat pe năsălie, odată s-a ridicat şi i-a cerut nevesti-si două pahare cu apă. Au roit-o toţi, care pe scări, care pe fereastră. Popa şi-a aruncat patrafirul, a fost ceva de groază. Omul murise, dar după aia a mai trăit douăzeci de ani. A povestit că a fost în iad. Acolo l-a văzut pe Băsescu Traian, şezând pe DNA. S-a întors şi a înviat din morţi. Data viitoare, când va merge în rai, poate va da de Ponta.

• Tweet
• Pin It