Coabitare peste tot

După cum ştiţi, premierul Victor Ponta se află într-o vizită în China. Dar, pe urmele sale nu se află spionii lui Băsescu, se află taifunuri, cu ploi torenţiale, vânturi puternice şi copaci căzuţi şi inundaţii, cam ca la noi, situaţie care îl face pe Ponta să se simtă ca acasă. Întrebarea care mă frământă este aceea că nu înţeleg cum se descurcă guvernul chinez fără un Becali, care să construiască diguri şi case pentru sinistraţi. Să fi fost chinezii atât de neglijenţi? Ori au fost purtate nişte discuţii secrete, prin care Becali să fie dat la schimb cu nişte investitori în domeniul energetic. În fapt, obiectivul principal al vizitei lui Ponta în Asia. Oricum, rezultatele se pare că sunt mulţumitoare, atâta timp cât chinezii s-au arătat interesaţi de centralele 3 şi 4 de la Cernavodă. Aşa că, la orizont, se vede tot mai limpede independenţa noastră energetică. Şi dacă tot am pomenit de independenţă, să constatăm că a apărut un personaj care vine cu o idee formidabilă. Anume, aceea că şi ţiganii au dreptul la o ţară a lor, aşa cum tot clamează ungurii, cu a lor Ţara Secuilor. Domnul cu pricina, fără nicio legătură cu rezultatele recensământului din 2012, care găseşte declaraţi doar vreo 600 de mii de romi, ne spune că 30 de milioane de romi sunt aflaţi în afara graniţelor României. Deci, mai mulţi decât majoritarii români, ceea ce îi dă dreptate lui Băsescu, anume că la referendumul din 2012 nu s-a îndeplinit pragul cerut de CCR, cel de 50 la sută plus unul din participanţi. Ei bine, cel ce se vrea şeful regiunii rome se angajează să aducă în ţară cele 30 de milioane de ţigani, care să formeze o regiune de sine stătătoare. Omul are stabilită şi o locaţie cu asemenea structură. Undeva în Gorj ori în ţinutul secuiesc. Tare, nu? Supertare, cum ar spune nepoţelul meu, Radu, în etate de patru ani şi opt luni. Iată că visul de veacuri al UDMR-ului, de a avea autonomie teritorială, se poate îndeplini printr-un ajutor neaşteptat şi dintr-o direcţie la care nu s-au aşteptat. Republica secuiască-ţigănească, nu sună grozav? Şi n-au decât să se asimileze între ei până nu mai pot. Coabitare plăcută le dorim şi, după cum îi ştim de îngăduitori şi pe unii, şi pe alţii, cu siguranţă vor reuşi să convieţuiască în condiţii de prietenie şi frăţietate exemplare. Se mai aşteaptă redactarea acordului de coabitare.

• Tweet
• Pin It