Ciolacu, Ciucă și alergiile!

Prieteni de 20 și ceva de ani, unul viceprimar la Buzău, altul comandant de Batalion ai cărui bravi ostași serveau dimineața la cafea covrigei cu susan în loc de croissanturi, Ciucă și Ciolacu au ajuns la răscrucea de care s-au temut mereu. Aia de vânturi și de drumuri județene reabilitate prin Programul Operațional Regional 2021-2027, dar și de coabitare gen anus contra naturii. Adică, să candideze unul împotriva celuilalt la alegerile prezidențiale din luna septembrie.

Partidele au fost cele care au hotărât așa. Ajuns pe cai mari, PSD nu concepe să nu câștige alegerile prezidențiale din toamnă. Dacă le ratează, îi ia capu’ lu’ Ciolo, căci el va fi candidatul unic ce urmează să fie propus la o viitoare plenară a partidului.

Ciucă e în aceeași situație, doar că el călărește niște gloabe. Dar și așa: ales bules de el dacă n-ajunge în locul neamțului la Cotroceni căci, Bolojan, Boc, chiar și Batistuță, sunt gata să-i tragă un șut în turul pantalonilor. Că până și Iohannis s-a arătat îngrijorat de forma slabă în care se află generalul în ultimul timp. Într-una din serile cu poftă de vorbă, Iohann i-o zis: „Neicușoare, că așa îl alintă el, spune-mi dacă te simți în stare să câștigi alegerile, ca să știu ce să fac cu fotoliul de la palat pe care am stat zece ani. Că n-aș vrea să-l las de cadou lu’ Herr Ciolacu și l-aș vinde pe OLX, ca să mai fac și eu un ban de buzunar”.

Sigur, lu’ Neicușor nu-i totuna să concureze împotriva lui Ciolo, mai ales că ăsta stă bine în sondaje, nu ca el. Și atunci a apelat la stratagema de învăluire a inamicului, exact ca cea folosită în bătălia aia din Irak, la capătul căreia a devenit eroul nostru național. Ceva în genul lu’ Hagi la fotbal.

De 1 Mai l-a scos pe premier la o bere și un mic și, după câteva sticle golite, a prins curaj:
– Marcelule, nu te răzgândești, dom’le în privința alegerilor?
– Bă, nea Nicule, nu ți-am spus că nu fac asta? Și chiar dacă aș vrea și tot nu s-ar putea.
– Ei, nu. S-ar putea Marcelule, că orice se poate atunci când vrei.

Premierul contrariat:
– Cum, nea Nicule, cum să fac?
Neicușor a simțit momentul acela de slăbiciune a lu’ Marcelu și a atacat direct:
– Te dai și tu lovit, atins de amnezie, de o fobie, de alergie…
– Bre, despre ce fobie și alergie vorbești tălică? Fii mai explicit că nu înțeleg.
– Ei, nu înțelegi. Cum să-ți explic, sunt oameni care fac alergie la polen sau ambrozie, ca să dau doar două exemple.
– Bine, dar eu nu am treabă cu alergiile astea. Nu am nicio problemă cu polenul și ambrozia, așa că nu am cum să mă dau lovit.
– N-ai avea cu astea, dar te-ai gândit vreodată că ai putea fi alergic la funcția de președinte al țării? Că o alergie ca asta duce la boli grave, cu consecințe pentru toată viața? Că nu s-a inventat niciun leac în sensul ăsta.
Marcelu căzu pe gânduri. Chiar până acolo nu l-a dus niciodată mintea. Alergie la funcția de președinte…
– Bre, chiar vorbești serios? întrebă oarecum speriat Ciolo.
– Ce dracu, Marcelu, păi mie îmi arde de glume cu tine?
– Auzi, bre, dar tălică nu ai alergie la așa ceva?
Ciucanu înlemni, nu se aștepta la un astfel de răspuns.
– Nu știu, Marcelu, de unde să știu, dacă nu mi-am făcut un test pentru așa ceva.
– Eu zic să-ți faci, că mi-ar părea rău după aia să te apuce simptomele alergiei. Hai, du-te, și apoi mai vorbim.
Au chemat ospătarul, au plătit cu cardul și au plecat cu promisiunea ca fiecare dintre ei să-și facă testul la alergie pentru Cotroceni, după Paște.

• Tweet
• Pin It