Cine mă reprezintă?

Revine în actualitate referendumul din 2012 şi, în special, acel prag de 50 la sută plus unul, impus de CCR, pentru demiterea suspendatului Băsescu Traian. La vot au participat 8,5 milioane de cetăţeni, din care 7,4 milioane s-au pronunţat pentru demitere şi trimiterea sa acasă. BEJ-ul a constatat că cele 8,5 milioane de participanţi au reprezentat 47 la sută şi nu 50 plus unul. Drept urmare, CCR-ul nu a validat referendumul şi, prin diferite şmenuieli legislative, aplicând Legea alegerilor de  preşedinte şi nu Legea referendumului, de exemplu, l-au retrimis la Cotroceni, spre disperarea populaţiei României. În felul acesta s-a derulat lovitura de stat de la noi, clamată de Băsescu Traian şi slugile lui din Parlamentul European. Au fost posibile toate astea şi pentru că Institutul Naţional de Statistică n-a fost în stare să ne spună cifra populaţiei stabile din România, nici la un an distanţă de la recensământul din toamna lui 2011. Şi astfel s-au creat condiţii pentru tot felul de comentarii privind numărul românilor din străinătate, dacă au sau n-au drept de vot la referendum, de care au profitat din plin Băsescu Traian şi acoliţii săi. Ieri, în sfârşit, ne este comunicată cifra de către INS, o cifră care schimbă complet datele problemei. Aşadar, INS informează că populaţia stabilă a României este de 20.121. 641 de indivizi. Mai rămân o evaluare simplă şi concluzia. Din 20 de milioane, scăzând 4 milioane de persoane sub 18 ani, care nu au drept de vot, rămân vreo 16 milioane. Ştiind că au participat la referendum peste 8 milioane şi jumătate, e limpede că pagul de 50 la sută plus unul a fost îndeplinit, deci, referendumul trebuia obligatoriu validat, iar Băsescu Traian să fie, de-acum, o amintire urâtă. Deci, românii au fost iarăşi păcăliţi. Cunoscând aceste lucruri, majoritatea comentatorilor se întreabă ce se poate face de-acum înainte. Ce mai poate face USL-ul? Cred că nimic. Îi vor da dreptate lui Ghişe, care a susţinut constant că Băsescu Traian este un preşedinte ilegitim, un uzurpator al funcţiei de la Cotroceni. Totuşi, Parlamentul ar trebui să emită un punct de vedere. Altfel, o criză politică de toată frumuseţea va zgâlţâi iar România, cu consecinţe greu previzibile. O astfel de situaţie numai la noi se putea produce. Cred că străinii îşi fac cruce şi îşi scuipă în sân. Dar am şi eu dreptul să întreb: cine, domnule, e preşedintele ţării mele? Cui îi spun, să trăiţi, domnule preşedinte! Pentru că, deocamdată, nimeni nu are habar să-mi răspundă. Deşi am fost la atâtea alegeri, de nici nu le mai ştiu numărul.