Nu ne ajunge că-l avem pe Băsescu. Asupra țării noastre se abat codurile galben, portocaliu, roșu, mai ceva ca la alba-neagra. Asta ca asta, dar ce vezi prin țară, te ia durerea de cap. Râulețe, de care n-am auzit, se transformă în fluvii învolburate. Și dacă ar fi doar atât, treaba lor, dar inundă localități, grădini și case, luând cu ele agoniseala de o viață a oamenilor. Un adevărat prăpăd. Dar, la guvern, situația este sub control. De parcă ai putea ține natura sub control! Optimismul celulei de criză al comandamentului pentru inundații nu cunoaște margini. N-avem niciun mort, față de cincisprezece, la alte inundații. Atunci m-am liniștit. Dacă din cincisprezece n-a rămas niciunul, stăm bine, într-adevăr, situația este sub control. Dar ce te faci cu avutul oamenilor, plecat pe apa sâmbetei, ce te faci cu animalele moarte, caii urcați pe acoperiș și porcii urcați în copaci? De aici și vorba s-a suit scroafa-n copac. În loc să fie moartă în coteț, ea cade din copac, ca o prună coaptă. Optimismul de care vorbeam mai are un temei: campania electorală pentru europarlamentare. Niște alegeri a căror importanță a fost umflată ca apele Bahluiului. Dreapta tot nu are un candidat unic pentru președinție, stânga va merge, e clar, cu Victor Ponta, care îi va bate pe toți, indiferent cum se vor numi aceștia, Cătălin Predoiu sau Elena Udrea, ori micul legionar Neamțu sau Mihai Răzvan Pomădatu. Toți inventați de Băsescu Traian, care propune ba pe unul, ba pe altul la președinție. Disperarea lui Băsescu vine și din direcția asta, parcă nu-i ajungeau fițele și țopăielile Elenei Udrea, care deja se poartă ca o nevastă răzgâiată. Băsescu nu e doar omul cu două (sau mai multe) fețe, ci și omul cu două neveste, din care una e suportată tot mai greu de cealaltă. Astea sunt riscurile poligamiei, cine o practică și le asumă. Deși, la un moment dat, s-ar putea să-i iasă pe nas. Așa că situația nu e deloc roză. E cum spuneam: când se suie scroafa în copac, nu o dai jos de acolo nici cu o mie de poșete de firmă. Și odată nu se mai poartă pantofii cu tocuri cui, ci apar tocurile cu cătușe! Cine îi trimite un pachet, cine vine la vorbitor? Mai nimeni nu rămâne. Până și Fileață a ajuns la răcoare. Doar, ferească Dumnezeu!, un război îl mai salvează pe Băsescu. Atunci pe noi chiar nu ne mai salvează nimic. Se spune că fiecare conducător își dorește în mandatul său un război. Să se întâmple același lucru și cu Băsescu? Ar fi o demență! Poate, totuși, e luat prizonier. Nu-l răscumpără nimeni!