Cin’ să fie, cin’ să fie?
Greu de aflat, dar și mai greu de trăit cu ideea că cineva din țara asta are tupeul maxim de a se trage de șireturi cu Nicușor al nostru. Greu, chiar foarte greu, căci președintele, cu mult bun simț, nu vrea să se bage în rahatul ăsta de politică dâmbovițeană. Nu vrea, nu vrea, dar ne-a pus pe noi pe jar. Pe noi toți. O țară întreagă care se întreabă: „Cine e, bă, nemernicul ăla de-i vorbește așa președintelui? Spune-ni-l, Nicușoare, să-l belim, să se învețe minte și alții.”
Că de când dragul de el a mărturisit la televizor că un președinte de partid i-a spus verde în față că: „asta cu România e problema ta, cu partidul e problema mea”, Gogu al meu nu mai are somn. Nu mă mai înțeleg cu el. Înainte mai beam cafeaua împreună, mai discutam una, alta, ne mai vizitam, acum nimic. Toată ziua cu capsa pusă, nu mai face piața, se răstește la toată lumea, inclusiv la mine. Ce mai, e de nerecunoscut. Și toate i se trag de la vorbele spuse de președinte și de la refuzul său de a-l demasca pe ăla care i-a vorbit așa. „Și Nicușor ăsta e un papă-lapte. Aruncă piatra în apă și după care ne lasă pe noi să o scoatem”, cum zice musiu Gogu.
Cin’ să fie, cin’ să fie? Să fie Ilie Sărăcie? Nu prea cred. Nea Ilie știe cum e să fii președinte, că doar a fost câteva luni, și nu cred că ar face una ca asta pentru nimica în lume. Atunci, Grindeanu. Exclus. Sorin era și este considerat de liberali și useriști slăbiciunea lui Nicușor. Pică și varianta cu Kelemen, pentru simplu fapt că el nu conduce un partid, ci o uniune (UDMR).
Atunci, cin’ să fie ăla nesimțitu’. Cum? Jorjelu de la AUR? Bă, o părea Jorjelu mai din topor, mai de la țară, de la galerie, nedus la biserică, mai nu știu cum să zic, dar nu-l cred în stare de așa ceva. Că dacă i-ar fi spus, ar fi recunoscut-o public a doua zi. Așa cum spune că strânge semnături pentru suspendarea președintelui, tot la fel ar fi recunoscut-o fără jenă: „Da, bă, eu am spus-o. Și ce-i cu asta, nu am dreptate?”
Și, totuși, cin’ să fie, cin’ să fie? Madame Șoșoacă? Păi asta n-a fost la negocieri. Nici ea, nici aia de la POT.
Dacă ăla nu-i, celălalt nici atât, rămâne Fritz. Logic, nu? Hai să fim serioși. Ăsta-i cel mai patriot dintre toți. S-a născut neamț, dar a ales să trăiască, să viseze, să înjure, să mănânce și să se distreze românește. Ce alt compatriot de-al său ar fi făcut una ca asta, mânat nu din considerente pecuniare, ci din patriotismul pașoptist? El face politica din pasiune. Din dragoste pentru miorița din balada cu același nume, Dan Căpitan de plai și de naționala de fotbal a lu’ Hagi.. Așa cum lu’ Jorjelu îi plăcea pe vremuri să meargă la meciurile lu’ FCSB, așa și el se relaxează la partid, fără încrâncenări, fără răutate, fără aia, fără ailaltă. Deci, pică și varianta Fritz.
Atunci, cin’ să fie, cin’ să fie, Nicușoare? Bă, e adevărat ce ne-ai spus sau iar e caterincă de-a ta, de doi bani?
