Cercetare de la mare depărtare! Despre observarea pământului, informatică, teledetecție

Reșițeanul Marian Neagul lucrează într-un domeniu de nișă, abstract, despre care majoritatea oamenilor nu știu mare lucru.

Firește, nu e la îndemâna oricui informația privind cercetarea legată de spațiu prin teledetecție, mai precis măsurarea pământului cu ajutorul datelor din satelit, din spectrul vizibil, invizibil (infraroșu) sau radar. Toate acestea au aplicații imediate în agricultură, planificare urbană, gestionarea efectelor generate de schimbările climatice, insule de căldură și multe altele.

Face parte din grupul de cercetători care activează la ICAM, recent înființatul Institut de Cercetări Avansate de Mediu, existent în cadrul Universității de Vest din Timișoara. Activitatea de cercetare este finanțată cu predilecție de Agenția Spațială Europeană, Comisia Europeană și Guvernul României.

Suplimentar, este lector, predă unele discipline din zona IT, rețele de calculatoare, de fapt specializarea sa de bază. „Sunt oarecum un intrus în lumea acesta care mai degrabă aparține celor care se ocupă de geografie, biologie, geomatică, «de procesarea semnalelor»… Domeniul se numește «geospațial» și suntem o mână de oameni în acest moment aici, din mai multe domenii, cu colaboratori din mediul privat, organizații românești  din mediul public, (Agenția Spațială Română), UPB, USAMV, Administrația Națională de Meteorologie, doar ca să menționăm câteva.”

Ce fac concret, toate aceste entități?

„Avem un prim «cub de date» geospațiale pentru această zonă a Europei, un prim proiect dezvoltat cu Agenția Spațială Română, cu care am aplicat deja pentru finanțare și spre bucuria noastră am și câștigat! Sunt informații utile pe care noi le-am folosit în mai multe direcții. Spre exemplu din satelit poți să vezi ce este într-o parcelă, dacă e rapiță, porumb, sorg, grâu sau altceva, astfel putem să clasificăm culturile… Putem face monitorizarea pădurilor, avem situația defrișărilor, etc. Acestea sunt date ce privesc strict comunitatea. Și mai sunt și alte lucruri mai specializate legate de realizarea unei replici digitale a României, din perspectiva spațiului. Toate aceste cercetări spațiale oferă posibilitatea observării, (de exemplu) a unor alunecări de teren, dar există și alte oportunități.”

Cercetător științific dr. Marian Neagul, este coordonatorul consorțiului organizat pentru elaborarea și implementarea proiectului ROCS (Romanian Earth Observation Collaborative System) și al echipei alcătuite din cercetători din cadrul Facultății de Matematică și Informatică precum și ai Departamentului de Geografie din cadrul Facultății de Chimie, Biologie și Geografie de la Universitatea de Vest din Timișoara.

Nu mai puțin important este un alt proiect, proiectul „Harmonia” coordonat de Universitatea Politehnică din Milano-Italia, în cadrul căruia participă colegi cercetători de la instituții similare din șapte orașe europene partenere. Astfel, cercetători timișoreni efectuează diverse studii legate de schimbările climatice integrate într-un prototip-instrument de suport pentru factorii de decizie care pot evalua impactul schimbărilor climatice asupra orașelor.

Activitatea de cercetare pare să nu fie foarte vizibilă în România, multă lume se îndoiește că există prezență românească în acest domeniu al teledetecției. Dar, mai sunt câteva grupuri în țară, din București, Brașov, Cluj, care lucrează la observarea pământului. Alte grupuri se ocupă de partea de cer. În acest sens este vorba nu numai de cercetători, ci și de firme private sau chiar persoane fizice.

Discuția se abate puțin de la datele și informațiile pur tehnice, fiindcă intervine curiozitatea reportericească: cum se formează un profesionist în acest domeniu al cercetării geospațiale, cum ajunge un tânăr cercetător pe o astfel de poziție de top?

„Sincer? Cu mult noroc și perseverență! Prin anii 2007-2008, d-na profesor Dana Petcu, de la Universitatea de Vest din Timișoara, a coordonat primul proiect în perioada de preaderare a României la această structură foarte importantă, reprezentată de Agenția Spațială Europeană. Probabil se știe că este o organizație interguvernamentală creată în 1980, cu sediul la Paris, constituită în scopul asigurării și dezvoltării cooperării, exclusiv pașnice, între statele europene în domeniile cercetării și tehnologiei spațiale. Și de acolo am început să aflăm lucruri, să fim implicați în activități, să cunoaștem oameni, noi tematici, noi tehnici și moduri de lucru. Impactul cel mare a fost integrarea într-o comunitate efervescentă. Este vorba despre conexiuni cu specialiști.”

Cât privește limba internațională de comunicare între persoane din cele 22 de state membre ale Agenției Spațiale Europene, aceasta este engleza. „Da, e ușoară comunicarea în această limbă. Doar că pe mine mă fascinează oamenii cu care am legături profesionale. E ceva normal să auzi toate limbile importante din Europa. De pildă, în timp ce vorbește cu mine în engleză,  responsabilul de proiect i se adresează cuiva în germană apoi răspunde în italiană și cu maximă lejeritate revine în engleză. Pe mine situațiile acestea mă surprind. De fapt, țin minte că la ultimul anunț de joburi pe care l-am văzut, cerința era de minim două limbi de circulație europeană.”  Cercetătorul reșițean are certificări profesionale în germană și engleză, dar comunică și în limba croată, dialect regăsit în rândul comunităților croate din județul Caraș-Severin.

Absolvent de informatică al Colegiului Național „Traian Lalescu” din Reșița, Marian Neagul mărturisește că a prins vremurile de început când nu orice elev avea un calculator acasă. Cu toate acestea, a dezvoltat o mare pasiune pentru domeniul IT. A continuat studiile în același domeniu la Universitatea de Vest și a încheiat doctoratul cu o lucrare având ca tematică principală procesarea și stocarea datelor satelitare. A fost recompensat cu o bursă Google, unde spune că a luat contact pentru prima oară cu inteligența artificială.

„Timp de trei luni am lucrat de la distanță alături de numeroși colegi din China, Germania, Statele Unite ale Americii. Îmi aduc aminte și acum cu mare plăcere de această experiență deosebită. Apoi, am mai avut o altă bursă, IBM PhD Fellowship. Mi-a plăcut foarte mult, am fost pasionat de acest domeniu încă din primii ani de facultate când am făcut mult voluntariat. În proiectele inițiate de profesorii mei se obțineau rezultate de top și astfel am fost foarte motivat. Am rămas în cercetare oarecum firesc, ca o continuare a activității din studenție.” 

Aceeași pasiune alimentată în timp îl determină să lucreze cu motoarele turate. Petrece peste 10-12 ore aproape zilnic în fața calculatorului, în contact cu profesioniștii, cu oamenii din echipele de implementare. Nu are liniște și nici astâmpăr chiar dacă e vorba despre timp liber sau vacanțe. Apreciază că nu poți fi cercetător în timpul celor opt ore normale de lucru. De aceea este admirabilă stăruința, perseverența, dorința de a lăsa ceva în urmă, care ar putea mișca lumea înainte.

Cât privește viitorul, cercetătorul reșițean Marian Neagul, punctează: „Sincer, mi-aș dori să creștem prestigiul domeniului în societatea românească, să obținem mai multă încredere în domeniu din partea autorităților locale și centrale precum și a companiilor românești, dar și o echipă cât mai mare și diversă.”

sursa foto: arhiva personală Facebook și imaginea copertă – Bogdan Măran, fotograf Google

• Tweet
• Pin It