Vorbim despre porţile din beton şi din oţel ce se pun în calea devenirii profesionale tinerilor absolvenţi ai unor facultăţi ce ţin mai mult sau chiar exclusivist de materia umană. Mă refer la absolvenţi de ştiinţe juridice şi de medicină, în principal. Să le luăm pe rând. Proaspătul absolvent de ştiinţe juridice are două posibilităţi. Se face jurist, pe la vreo firmă sau, cu noroc şi pile, pe la vreo instituţie bugetară. Unde câştigă sau pierde procese, în funcţie de interesele de partid sau de cont personal. Dar presupunem că eşti un naiv ce vrei să te faci procuror sau judecător pentru a împărţi dreptatea. După cinci ani de studii superioare, trebuie să mai dai un examen de intrare la alţi doi ani de studii la Institutul Naţional al Magistraturii. Deci, ai făcut cinci ani de şcoală degeaba. Şi, pentru admiterea la INM, se dă un examen de memorare a n căcaturi, alineate ale nenumăratelor legi din mama lor de coduri ale ţărişoarei noastre. Nu speţe, nu cazuri concrete, nu, frate, teorie. Memorare. Trecem la medici. Acelaşi traseu. După şase ani de facultate, rezidenţiatul. Din nou, aţi ghicit, testarea memoriei. Nicidecum, practica. În fine, ajungi în sistem. Majoritar pe bază de arbore genealogic. Invit curioşii să facă o statistică a medicilor, procurorilor, judecătorilor, notarilor şi avocaţilor, fii, nepoţi sau afini ai unor indivizi ce practică meseriile sus menţionate de mulţi ani. Vă garantez că ar fi un exerciţiu interesant. Şi cum teoria fără practică tinde spre zero, vă exemplific cu date reale la ce poate duce acest sistem de găşti impenetrabile. Vine un tânăr rezident şi prinde post la spitalul de judeţ. Tânărul se dovedeşte a fi şi bun, şi empatic cu pacienţii. Bătrânul lup, pardon, şef de secţie, la început surâde îngăduitor. De la o vreme, tânărul începe să culeagă lauri, să fie căutat de din ce în ce mai mulţi pacienţi. Lupul miroase pericolul, dar se abţine. Experienţa îi spune că tânărul va da de un impas. Ceea ce s-a şi întâmplat. Într-o societate normală, magisterul şi-ar fi ajutat discipolul. Dar, nu. Lupul a sfâşiat şi l-a trimis pe bobocul ce-şi luase avânt direct în ghearele oprobiului public. Castă închisă, nu? Preţul, dă-l dracului. La medici mai moare câte unul, la jurişti înfundă puşcăria vreun nenorocit ce va fi doar parte a unei statistici oarecare.