Ce pot eu să fac?

Vreau, eu – cetățean al acestei țări, să trăiesc într-o societate normală. Acum normalitatea diferă de la om la om. Totuși există niște linii generale ce sunt impuse în a fi respectate de toți cetățenii. Da, sunt de acord că nu putem vorbi de toți, ci de majoritatea cetățenilor. În cele din urmă, fiecare cetățean își dorește un nivel de trai decent. Politicul își asumă rolul de a face acest lucru. Și eșuează de cele mai multe ori. Fiecare vine cu argumentele sale. De cele mai multe ori, praf în ochii sclavilor. Când nu mai pot, pun mâna pe arme și declară bățoși atentate la democrația mondială.

Oare suntem noi, oamenii de rând, condamnați la a fi sclavi? Să mă și explic. Când muncești o lună pe vreo douăzeci de milioane și doar utilitățile se duc la vreo zece, la care se adaugă mâncarea familiei și cheltuielile cu copiii, despre ce vorbim? Ești încurajat, chiar ești condamnat dacă nu îți mai iei un serviciu part time. Și? Ești și mai adânc cufundat în sclavie. Nu mai ai timp pentru tine, pentru familia ta, te dor toate alea, dar dai exemplu de om ce muncește și nu cere bani de la guvern.

Hai sictir! Suntem oameni, suntem ființe umane ce avem nevoie de un serviciu în urma căruia să putem trăi decent. Să ieșim măcar de două, trei ori pe lună cu familia la restaurant, să ne permitem un concediu anual oriunde în lumea asta. Să nu mai fim obligați la economii ce se fac din renunțarea la o pâine, la un salam și, de ce nu, la o excursie la cel mai apropiat lac din zonă. Cred că ar trebui să ne punem mai des întrebări despre ce ne poate face viața mai liniștită și mai frumoasă, despre ce dorim de la copiii noștri, să ne concentrăm pe ce le putem transmite urmașilor noștri. Să mai și visăm cu ochii deschiși sub un cer invadat de stele, printre nămeți până la brâu. Naiv incorigibil fiind, visez la o societate ce nu-și dorește altceva decât fericirea fiecărui membru al său. Haideți, nu râdeți, că mi-am revenit. Totul se reduce la spusele lui Marx. Și anume la lupta de clasă. Țăranul se vrea boier, proletarul intelectual etc. Or, așa ceva, spun ceasloavele, este imposibil.

Închei cele scrise mai sus cum nu se poate mai nimerit. Jean Jaques Rousseau a scris un volum intitulat Jaques fatalistul. Jaques era servitorul nobilului cavaler. Care cavaler avea nenumărate probleme existențiale și diverse probleme filozofice despre viață și societate. Pentru a lua pulsul vulgului, cavalerul îl provoca pe serv și îl întreba pe acesta ce crede el despre frământările sale. Răspunsul invariabil al servitoruluiu era: stăpâne, ce trebuie să se întâmple se va întâmpla. Da, cam asta se întâmplă cu noi acum. Ce trebuie!

• Tweet
• Pin It