Ce nu face o femeie pentru un bărbat…

victor nafiru 1 of 1 620x400

Vă mai amintiți scandalurile de la începutul anilor ’90 din showbizul autohton care abia se născuse? Alea, bă, din discotecile de fițe (încă nu apăruseră cluburile) în care fetițele dulci de București și alea venite din provincie se scrofăiau fără nicio jenă pentru câte un barosan, importator de blugi și adidași originali? Marfă turcească la kilogram, siguranța unei nopți pe cinste în compania domnilor cu ștaif.

Pe atunci, era moda să se spurce și să-și pună poalele în cap în direct la televizor. Bine, și astăzi se întâmplă asta, dar mai cu perdea căci, deh, lumea a evoluat, nu mai e ca în urmă cu 35 de ani. E adevărat, în particular și între patru ochi, fetele se mai tamponau ba într-o parcare, ba într-un bar, unde spre dimineață se lăsa cu o păruială și câte un pumn între felinare. Dar nu mai mult de atât, așa cum se întâmplă în ziua de astăzi, când rivalitățile se rezolvă cu parul și ranga.

Scene interzise copiilor sub 18 ani, indiferent de bunăvoința părinților, însoțite de vorbe de duh, cu bip tot la al cincilea cuvânt: „Bă (c…) dracului ce ești, nu-ți mai ajunge (p…) lu’ ăla cu care stai? Las’ că-ți dau eu (p…) să mă ții minte toată viața.”, i-ar fi strigat soția amantei soțului într-un episod consumat săptămâna asta într-o parcare din Capitală. „Te iau la rangă, până ți-l scot din cap pe bărbatul meu!”

Victima, o distinsă doamnă senatoare, nu și nu. Că nimic nu e adevărat din ce insinuează adversara din colțul roșu al ringului. Că dânsa nu ar fi așa și pe dincolo cum eronat și rău intenționat au scris unii, ci femeie serioasă, respectată, evlavioasă și că gândul dumneaei e la inițiativele legislative, la discuțiile din comisii și la votarea legilor, nicidecum la prostii de genul ăsta. În traducere: „nu am nici o legătură cu această femeie și nu i-am lezat familia niciodată cu nimic.”

Poate dacă tăcea, n-ar fi făcut cunoștință cu ranga. Nici ea, nici bunătatea de mașină din parcare. Bun, acum nici nu putea să spună: „iartă-mă, am greșit și eu ca tot omu’, și promit că nu se va mai întâmpla”, că n-ar fi crezut-o rivala care susține în gura mare că senatoarea ar trăi cu bărba-su de mai mult timp.

Că la mijloc o fi sau nu un amantlâc, Dumnezeu știe. Cert este că, la un moment dat, doamna senatoare a scăpat porumbelul din gură și a rostit un adevăr mare cât Casa Poporului, locul în care muncește cu gândul la noi toți: „Sunt parlamentar, dar înainte de asta sunt om ca toți oamenii.” Ce-o fi vrut să spună, numai dumneaei știe!

/** clever pariuri **/ /** sfarsit clever **/