A fost un sfârşit de săptămână încărcat. Klaus Iohannis s-a intitulat deja singurul candidat al dreptei, fără sondaje şi evaluări sociologice. Uite-aşa, io sunt viitorul preşedinte! Bravo, bravo, am scăpat de o grijă! Ponta rămâne tot mai singur. Iohannis caută deja strângerea legăturilor cu străinătatea. De exemplu, va participa în Germania la o întâlnire cu saşii plecaţi din România. După aia, va pleca în insulele Capului Verde, unde se mai află un neamţ, rămas acolo după cel de-al Doilea Război Mondial. Are omul relaţii. Cel mai mult s-a speriat Elena Udrea. La primul Congres al PMP, de sâmbătă, a obţinut şefia partidului, cu 80 la sută din voturi. În sfârşit şi-a văzut visul cu ochii. Să fie şi comandant de partid, nu numai comandant de Băsescu. I-am ascultat spiciul şi m-a luat durerea de măsele. Un discurs mai lemnos nu am auzit. Femeia asta s-a născut deja bătrână. A fost atât de plictisitor, încât n-o mai asculta nimeni. În sală, o pemepistă halea un măr. Era sigla partidului. Alţii vorbeau între ei şi-şi spuneau bancuri. În spate, se juca şeptică şi popa prostu. Toţi păreau mulţumiţi că Băsescu a lăsat-o să câştige. Nu se mai putea face nimic. Doar să aştepte să treacă timpul. Ceea ce s-a şi întâmplat. Vorbe, oraţii. Elena este preşedinte de partid. Egala lui Vasile Blaga, Iohannis şi Victor Ponta. E deschis şi drumul spre preşedinţie. Aşa cum a promis în discursul său: Vom câştiga preşedinţia, nu mai discutăm. Cred că Băsescu, aflat în Ucraina, s-a făcut turtă cu preşedintele ales al ţării vecine. A cântat kazacioc şi a picat în cioc, sub masă. Ce frumos ne-am distrat! Elena preşedinte, să tremure chiloţii pe Victor Viorel Ponta. Să nu mai insistăm. Urmările le vom vedea. Să ne revenim şi să observă şi lucrurile mai frumoase. Simona Halep, în finală la Roland Garos, s-a războit cu rusoaica Şarapova, o pălugă cu vreo douăzeci de centimetri mai înaltă decât Simona, picioare lungi şi mâini acoperind tot terenul. Totuşi, Simona i-a făcut destul sânge rău, a râs uneori de ea, a stârnit admiraţia spectatorilor şi a lumii întregi. Bravo, Simona Halep! Eşti o mare campioană, cum n-am mai avut în tenis! Asta nu înseamnă că am uitat-o pe Virginia Ruzici, altă campioană a noastră la Roland Garos, în urmă cu nişte zeci de ani. Simona Halep a pierdut finala, dar asta nu contează. A dovedit ce poate, la doar douăzeci şi doi de ani. Cum spunea cineva, este o eroină! Aşa e. Ieri am mai avut o bucurie, de care nu se vorbeşte. Şi nu ştiu de ce. Steluţa Duţă a câştigat medalia de aur la Campinatele Europene de box. Tare de tot! Prima în Europa, într-un sport în care, dacă eşti prost, te doare. Era să uit. Madam Udrea, în discurs, la un moment dat, a spus că ei nu i se rupe de partid. Oare ce nu i se rupea? Iar Papahagi, că membrii PMP-ului nu sunt nişte căcăcioşi. Dar ce? Căcănari?