Dincolo de ororile pe care le produce la fiecare pas, războiul din Ucraina ne dezvăluie, din nefericire, partea aia de (in)cultură a feisbuciștilor noștri, cei cu cinci clase terminate la școala de manele din Bragadiru și facultatea absolvită pe bancă, în parc la Herculane. Oameni de nădejde, carevasăzică, care prestează muncă pe unde apucă și când apucă, dar mereu prezenți în locurile fierbinți ale istoriei de ieri și de azi.
Bunăoară, zilele trecute mi-a trecut prin fața ochilor o postare cu propunere mega-super futuristă, cu scopul de a arătă lumii că nouă ne pasă și suntem alături de ucrainenii, nu doar pentru faptul că de ani și ani sunt cei mai importanți furnizori ai noștri de mahorcă, de contrabandă, bineînțeles, ci și pentru că în felul acesta putem intra în istorie definitiv. Cică să scoatem din librării, ba chiar și din biblioteci, toate cărțile scrise de autori ruși. Să le dăm un picior în cur lui Putin și găștii sale de la Kremlin, să le fie de învățătură de minte altădată. Și enumera dumnealui pe Tolstoi și Esenin. Cu ăștia avea ce avea. Probabil că de alții nu mai auzise. Sau cine știe…
Pe Tolstoi, că nu i-a plăcut depravata aia de Anna, din romanul Anna Karenina, care își lăsa adesea bărbatul, pe Alexei, să aibă grijă de copilașul lor, iar ea se ducea noaptea la amant, colonelul ăla neînsurat, Vronski. Ăsta cu propunerea, un pitpalac căruia nu-i scapă nicio înmormântare, pe considerent de prosop și colivă, recunoaște că el n-a citit romanul, ci doar a dedus din filmul pe care l-a văzut cu mulți ani în urmă și nu i s-a părut corect ca, în timp ce Alexei schimba pamperșii lu’ ăla micu, Anușka să-și facă de cap cu hăndrălăul dezbrăcat de izmene și de cămașă de piele. La Esenin aceeași treabă. Toată ziua, bună ziua la femei. Talent, talent, dar prea mult desfrâu pentru un tânăr ce a murit la numai 30 de ani. Cinci neveste, dintre care una de-o seamă cu mă-sa pe care nu a apucat s-o cunoască, și o puzderie de pizdulici din lumea mondenă a acelor vremuri. Ei, nici chiar așa.
Bă, berbecule care ești. Lasă-i, bă, pe ăștia doi în pace cu cărțile lor cu tot și apucă-te de citit abecedarul, să nu mori baș prost ca noaptea. Iar dacă vrei să te războiești cu rușii, bate-i, bă, obrazul lui Putin măcar pe Facebook. Înjură-l de mă-sa, de ta-su, de morți și de vii, de taiga, de cățelușa Laika, de cine vrei tu și spune-i că dacă pui mâna pe el îl belești ca pe miel. Fă-o, dacă ai sânge în instalație, dacă nu, mucles. Sau pune mâna pe o pușcă și du-te pe front, numai să nu te mai aud. Și știi de ce? Pentru că tocmai de la necunoașterea unora ca ăștia doi și a cărților rămase moștenire pleacă totul. Inclusiv războiul din Ucraina.