E toamnă iar. Mare anomalie! În loc să vină primăvara, te trezeşti cu ograda constituţională, care decretează că referendumul e o acţiune profund antidemocratică, iar votanţii nişte infractori ce tocmai au executat o lovitură de stat cu ştampila. Aşadar. Mai dădămult, eram ofticat că nu am avut puterea de înţelegere (fiind prea mic) a dezmăţului obsedantului deceniu. Atunci când intrai la zdup şi doar dacă mârâiai în gând că pecereul e un bou. Dar mi-a trecut. Pentru că acum trăiesc lucruri mult mai vesele. Bunăoară, un damblagiu s-a înscris în cursa pentru preşedenţie (şi a câştigat-o!), cu sloganul voi face şi voi drege ca instituţiile statului să funcţioneze. Băi, şi să vezi minune: în doar opt ani a reuşit să se ţină de cuvânt. Instituţiile statului funcţionează perfect. Doar că funcţionează numai la ordinul şi în interesul lui personal. Ce atâta nod în papură? Funcţionează? Funcţionează! În rest, e linişte şi pace. Ţăranii votanţi care au dat lovitura de stat îi huiduie pe procurorii căzuţi pe capul lor ca prunele stricate când scuturi prunul din fundul curţii. Ce doresc ăia căzuţii? Ei doresc să-i raporteze cetăţeanului desfigurat de mama natură şi de suspendarea dictată de reprezentanţii puciştilor cu lovitura de stat că nu se poate întoarce la popor pentru că poporul l-ar sfâşia cu iubirea lui, arătată deja la vot. Hai, suspendatule, întoarce-te la popor, te roagă în genunchi poporul! Ai tu inima aia să-i laşi cu ochii în soare? După cum se vede însă, ai. Că-ţi tremură izmenele albăstrite de frică. Totuşi, de ce te temi în halul acesta? Occidentul şpanchiu e cu tunurile la graniţă. Americanii habarnişti au apărut (în sfârşit) şi au băgat deja glonţul mincinos al fraudării listelor permanente pe ţeavă, iar instituţiile tale de forţă funcţionează unse, ştii tu cu ce. Mai contează poporul care te-a trimis de unde-ai ieşit? Nu. Victoria ta se numeşte Erata unor boşorogi senili. Dar, uitasem. Cum au recţionat procurorii huiduiţi? Rupând-o la fugă şi ascuzându-se la miliţie.