Ce atâta democraţie?

Anul trecut, auzisem prima dată de Comisia de la Veneţia, un for european cu importante atribuţii pe marginea aplicării legii. Şi ne-a săltat inima de bucurie aflând că nu agreează un prag electoral la referendum, ba chiar este împotriva unui asemenea prag. Ţine cineva şi cu poporul român, ne-am spus, fără să ne folosească însă la nimic. A ieşit tot cum a vrut Băsescu şi am înţeles că acea Comisie de la Veneţia e tot un fel de „bulangeală”, aşa cum a caracterizat-o un politician român. Dar, la ce a urmat, chiar nu ne-am aşteptat, pentru că începe să se dovedească a fi un duşman al nostru, al românilor şi al României în general. Păi, ce altceva poţi zice? Comisia de la Veneţia se află pe capul nostru şi ne dă lecţii despre modul în care trebuie revizuită Constituţia. Şi unde înţepeneşte? Exact la art. 1, alin.1. În care e vorba despre independenţa, suveranitatea şi unitatea statului nostru şi, la întâlnirea cu grupurile parlamentare, cere revizuirea acestui articol. Mai mult, solicită ca acestei discuţii să i se asigure confidenţialitatea dezbaterilor. Adică, la secret şi să ni se pună în mână, pe şest, un alt tip de ţară. Eventual, un stat nu unitar, ci federal, în care Ţinutul Secuiesc să fie vedeta. Aşadar, în timp ce Comisia de Revizuire dă liber presei, dezbaterilor, transparenţei totale, aceşti pseudo-specialişti, cu sarcini precise, merg pe burtă şi au venit doar cu intenţia să hărtănească România. Vor reuşi? Asta este o altă întrebare din cele multe care se ridică. Suntem noi o cocă frământată, pentru crearea unui precedent? Kosovo, ruptă de la sârbi, a fost doar aşa, o încălzire, în care descreieraţii din Comisia de la Veneţia şi-au făcut doar mâna? Cine e în spatele Comisiei? Tokes, UDMR-ul? Guvernul de la Budapesta? Dracu ştie! Vinovaţi sunt însă, categoric, politicienii români, care au permis 23 de ani UDMR-ului să-şi facă de cap. Am stat şi m-am întrebat: cum de a fost posibil ca Antonescu, preşedintele Comisiei de Revizuire a Constituţiei, şi ceilalţi responsabili politicieni de marcă să accepte confidenţialitatea dezbaterilor politice, cerută de Comisia de la Veneţia? Chiar aşa de proşti mai suntem? Să-şi bage nasul toţi jegoşii în ciorba noastră şi să ne dicteze ce avem de făcut în ţara noastră! Aici nu mai e vorba de raportul puterilor în stat sau de atribuţiile preşedintelui ori de regionalizare, ci însăşi de forma de stat a României. Sper că mai e cineva întreg la cap în ţara asta şi pretenţia Comisiei nu va rămâne fără un şut cât se poate de puţin diplomatic.