Câte bordeie, atâtea obiceiuri

Cu ani în urmă, am participat la o înmormântare într-un sat din Banat. Cunoşteam în acel sat un profesor, rudă cu familia decedatului. Dar nu l-am văzut la înmormântare. Şi m-am mirat. Atunci, am întrebat un apropiat al familiei, iar răspunsul m-a lăsat cu gura căscată: N-o fi fost invitat. Cum adică? La o înmormântare se fac invitaţii? Care se dau unora şi altora? Dacă nu eşti invitat, nu poţi merge la o înmormântare? Vă spun sincer, am fost intrigat de această situaţie. Iată însă, la înmormântarea regelui Cioabă au fost trimise invitaţii. De exemplu, Cioabă fusese preşedintele Parlamentului European Rom, dacă există şi aşa ceva. Iar cei patru vicepreşedinţi din ţări diferite, Spania, Ucraina, America şi Rusia, au fost invitaţi de familia Cioabă la înmormântarea acestuia. Deci, invitaţiile la o înmormântare funcţionează şi la ţigani. Nimeni nu se miră şi nimănui nu i se pare ieşit din comun. Totuşi, dacă acesta e obiceiul, de ce ne-am mira. Dar o întrebare sau o nedumerire tot am. Băsescu Traian a avut invitaţie? Şi dacă n-ai, te goneşte cineva de la înmormântarea respectivă? Dar multe alte ciudate obiceiuri întâlneşti la asemenea evenimente. Femeile sunt discriminate serios. Nu au voie să stea la capul mortului şi nici să-l atingă. Trei zile nu au voie să se spele şi să se pieptene, nu au voie în acest interval nici măcar să gătească. Şi astfel, înmormântarea cuiva devine o treabă strict a bărbaţilor. În etnia ţigănească, observăm că statutul femeilor e grav încălcat. Se sesizează cineva, ia cineva vreo măsură? Dar, dacă femeile se complac în această situaţie, despre ce vorbim? Câte bordeie, atâtea obiceiuri. Aşadar putem încheia acest text inutil.

• Tweet
• Pin It