Casa cu ferestre spre soarele… Bocșei

Din dragoste pentru patrupede, reșițeanca Melania Costan, a lăsat apartamentul de la bloc pentru o casă la țară.

Curtea spațioasă îi permite să aibă grijă de 13 suflete, maidanezi pe care i-a salvat de pe străzi. A împrejmuit locul cu garduri înalte și sigure pentru prietenii necuvântători, tocmai pentru a nu deranja pe nimeni în jur.

Dintotdeauna și-a dorit, împreună cu familia, să trăiască în comuniune cu natura, să nu aibă vecini, să fie pădure, să fie răsărit, să aibă și apus…Așa că a lăsat totul în urmă, a vândut apartamentul din Reșița și cabana din pădure, adică refugiul pentru timp liber, și de doi ani s-a mutat la Bocșa Montană, acolo unde spune că a găsit locul ideal.

„La prima vizită făcută cu soțul meu, am fost întâmpinați de doi câini ai nimănui, care m-au impresionat foarte tare. Unul era bolnav. Așa că decizia a fost luată pe loc. În 24 de ore am cumpărat casa, chiar dacă era doar la roșu, fără ferestre. Eu zic că a fost ceva predestinat, cei doi câini m-au determinat să îmi schimb viața. Cât despre zonă, ce pot să spun? Am găsit  locul magic, exact ce ne-am dorit! E foarte mult verde în jur și plin de animale sălbatice: fazani, căprioare, iar în zona lacului Medreș, unde s-a format o microfaună cu păsări de diferite soiuri, sunt cele mai frumoase egrete. De la etaj văd lacul, nuferii și nu mă mai satur să privesc. E multă liniște în jur și mă încarc cu energie! Aici, putem observa fenomenele naturii, cum se schimba vremea când vine furtuna. Un spectacol deosebit a fost aurora boreală, cu cerul roșu!”

Dintotdeauna, Melania Costan și-a impresionat prietenii și urmăritorii din mediul online, cu fotografiile postate. A dovedit un simț estetic special, căutând să surprindă frumosul. De la căbănuța din dealul Lupacului, prindea cele mai reușite imagini ale orașului văzut de sus. Reșița se dezvăluia privitorului când în lumina dimineții, când în ceață londoneză, când în umbrele amurgului. Imaginile transmiteau o stare de bine, de liniște și optimism.

Pe lângă natură, de multe ori, subiecții erau și cățeii. „Apropierea de animale, nevoia de a ajuta câinii fără stăpân mi s-a transmis de foarte mulți ani. M-a inspirat doamna Cristina Stoichescu, care lucra pe atunci la Camera de Comerț din Reșița, inițiatoarea salvării câinilor hoinari aciuați în zonă. Dar eu iubeam câinii de când mă știu. Am fost empatică mai mult cu animăluțele decât cu oamenii. Cățeii sunt sursa mea de energie și de bună dispoziție.”

  În curtea familiei Costan și-au găsit adăpost 13 căței. Fiecare are povestea lui, familia lui, locul pe care îl merită. Mai locuiește acolo și un papagal, gureș, sporovăitor, nevoie mare.

De cinci ani deja, Melania Costan, este reprezentanta în România a unei firme austriece de îngrijire la domiciliu, în regim de 24 de ore. Are în evidențe, în prezent, peste 300 de îngrijitoare care provin din aproape toate zonele geografice ale României, cele mai multe fiind din zona de vest. La început au fost doar câteva, dar, în urma recomandărilor transmise „din gură în gură”, solicitantele au devenit tot mai multe. Deține și o firmă de transport care asigură deplasarea personalului la cazurile aflate mai mult în zona Vienei. Munca este presantă și stresantă, așa că liniștea din jurul casei de la Bocșa, e o adevărată binefacere.

Melania Costan provine dintr-o familie de etnici maghiari bănățeni, stabilită de câteva generații în Gătaia, județul Timiș. Pentru amuzament, amintește că numele de familiei al mamei sale este Apro, adică „mic”, iar numele tatălui, Nagy, tradus „mare”. Din mic și mare, Melania Costan a devenit și mai mare prin funcția pe care o ocupă în prezent. S-a „românizat” odată cu școlile urmate și căsătoria la Reșița, dar, cu toate acestea nu și-a uitat rădăcinile și a dorit să ajute comunitatea maghiară.

„Activitatea mea la UDMR Caraș-Severin există încă din anul 2001. Pe atunci era povestea cu legitimațiile de maghiar. Pe urmă, am fost secretar al organizației și angajată la cabinetul parlamentarului european, Iuliu Winkler. În paralel, m-am implicat în programele culturale pentru tineret și m-am aflat în prima linie, cum s-ar spune. Membrii Organizației mi-au încredințat o și mai mare responsabilitate: am devenit președintele UDMR. Anul acesta ne pregătim de alegeri și ne așteptăm la mult mai multe probleme.”

Melania Costan este încrezătoare în forțele proprii și spune că doar probleme să fie, fiindcă soluții se găsesc. Cu calm, cu răbdare, orice se poate rezolva. În acest context își amintește de numeroasele provocări pe care viața i le-a scos în cale. De pildă, atunci când la căbănuța unde se aflau în siguranță cățeii nu exista curent electric și nici apă, ani de zile soluția a însemnat panouri solare și apă de ploaie. „Noi am experimentat viața simplă fără mari pretenții, «off-grid», ne-am autogospodărit total. Am fost mereu în comuniune cu natura, pe care o iubim!”

 

 

• Tweet
• Pin It