Lavinia Niță este designer de interior și se bucură de apreciere atât din partea beneficiarilor direcți, cât și a specialiștilor din domenii conexe, alături de care lucrează.
Realizează ambientări de interioare pentru imobile rezidențiale, spații comerciale și din industria ospitalității. Își desfășoară activitatea în Timișoara, orașul în care s-a născut, dar are amintiri plăcute și din Reșița, locul unde și-a început activitatea încă din 2015, în cadrul Biroului de proiectare și design interior, Lavinia Ungar.
„Țin minte că nici nu terminasem bine facultatea când m-am și izbit de o realitate frumoasă care m-a pus în gardă. În Reșița aveau loc atunci lucrări de reabilitare a sediului central al Universității. Și s-a întâmplat ca eu să desenez fațada clădirii. Am fost tare bucuroasă pentru că mi s-a încredințat o lucrare de asemenea anvergură, care implica maximă responsabilitate. Sunt mândră că am reușit și astfel, am câștigat un pic de încredere în plus în forțele mele. Atunci, la început, aveam nevoie.”
În primii ani după facultate a dobândit solide cunoștințe tehnice care au ajutat-o în devenirea sa profesională. „Am lucrat la un showroom de materiale (gresie, faianță, parchet) și m-am deprins cu partea asta estetică, care mă fascina. Apoi, am continuat la o firmă de instalații sanitare. Am învățat atât de multe lucruri pe care acum le apreciez foarte mult. Dacă nu aș fi trecut pe acolo, eu nu eram acum cine sunt. Fiindcă frumosul ca frumosul, dar partea tehnică trebuie susținută… ”

După zece ani de la debut, astăzi vorbim despre zece proiecte de design interior realizate prin studioul propriu, doar în cele aproape zece luni trecute din acest an. Timp în care a dat frâu liber imaginației, a proiectat și a înfrumusețat case noi, apartamente pentru închiriat, a ambientat o cafenea și spații comerciale.

Cât despre beneficiari, ei au fost de pretutindeni, nu doar timișoreni. Și a adus bucurie tuturor prin proiecte de succes! Dovedește profesionalism, este empatică și dornică mereu să împărtășească și altora din ceea ce știe. Din dorința de a înțelege mai bine natura umană, de a putea comunica în folosul beneficiarilor săi, s-a specializat și în psihoterapie în urma unui curs urmat timp de trei ani.
Are propriul business dinainte de pandemie și spune că e pasionată de studiu, fiind autodidact în învățarea programelor de proiectare.
„În domeniul acesta trebuie să studiezi tot timpul, nu poți să rămâi în urmă. Nu e vorba despre trenduri, ci despre ce apare nou din punct de vedere tehnic. Îmi place să-mi dau «up-date», să fiu la curent cu ce mai e nou pe piață. Am învățat în timp că un design frumos nu e totul. Poate arăta spectaculos în poze, dar dacă nu te ajută zi de zi, e doar o poză frumoasă, ajungi să fii frustrat în spațiul tău. Pentru mine, un design bun înseamnă funcționalitate, flux corect și ergonomie. Un spațiu gândit bine te susține, te inspiră, îți face viața mai simplă, nu mai complicată. Și eu asta încerc să fac.”

Lavinia Niță face parte din prima generație de absolvenți a Secției de Mobilier și Amenajări Interioare a Politehnicii timișorene. Cum a decis că acesta e drumul potrivit?
„De mică am avut înclinații spre „arting craft”, adică mi-a plăcut să fac lucruri cu mâna mea, să meșteresc de la jurnale cu tăieturi din reviste, scrisori cu litere decupate, la design grafic. Făceam semne de carte, invitații de nuntă și tot soiul de decorațiuni. Desenam foarte mult, oricând, orice, oriunde. La școală am și fost încurajată de diriginta mea, așa că de timpuriu am început să mă pregătesc pentru liceul de arhitectură din Timișoara (transformat acum în colegiul „Ion Mincu”). Pot să spun că prima reușită personală s-a concretizat în refacerea estetică și funcțională a locuinței noastre, ca urmare a faptului că tatăl meu m-a implicat și m-a responsabilizat direct. M-a consultat la fiecare pas, de la achiziții de mobilier, materiale, la combinații de texturi și culori. Și atunci am simțit că mă atrage acest domeniu tot mai mult.”
Poate vi se pare că această informație nu are nimic spectaculos…. Și totuși!
Am să vă spun doar ce înseamnă să ridici o casă din temelii fără să apelezi la vreun împrumut financiar, să te întinzi doar atât cât ți-e plapuma, să faci investiții cu rost și numai atunci când se poate. Să lucrezi fizic, cot la cot cu soțul, părinții, rudele și prietenii, și cel mai important, să simți ce înseamnă implicarea și mobilizarea comunității religioase, a fraților întru credință care au participat voluntar.
Așadar, spectaculosul stă în forța și energia oamenilor care pot muta munții din loc. Au trecut deja șapte ani de când s-au bătut țărușii pentru fundație, dar casa încă nu e gata. Sunt pași mărunți și siguri. S-a ajuns cu achizițiile doar la etapa de parchet pentru o pardoseală elegantă.
„Terenul l-am primit donație, ca dar de nuntă. Situat undeva pe islazul comunei Giroc, pe atunci la margine de sat. Între timp, au răsărit case peste tot în jurul nostru. Eu am făcut proiectul, inițial de dimensiuni mari. Apoi, s-a tot redus pana la funcțiunile optime arătate de arhitect. În cei șapte ani, am descoperit în soțul meu un constructor iscusit și pasionat. Îl admir pentru perseverență și puterea de a lucra după orele lui de program. Am ridicat această casă cu mâinile noastre, cu toată bucuria și creativitatea de care suntem în stare, la fiecare etapă, alături de părinți. E cea mai mare realizare și suntem cei mai bucuroși și împliniți. Fiindcă acasă, pentru mine, este acolo unde trăiesc și înfloresc alături de familia mea. Este spațiul în care sunt liberă să fiu eu însămi — să descopăr, să învăț, să evoluez, să zbor, să construim și să creăm viața pe care o dorim.”

Sursa foto: arhiva personală