Biblioteca din Lugoj si-a îmbogățit fondul de carte veche, documentară, cu o importantă donație din partea ing. Zeno Nicolae Bejan.
Donatorul este strănepotul notarului Mihai Bejan, personalitate a vieții publice lugojene care a trăit în secolul XIX, implicat în viața urbei prin acțiunile sale civice și culturale. Palatul Bejan este și astăzi o clădire reprezentativă care impresionează prin frumusețe și grandoare coabitând perfect cu Podul de Fier și râul Timiș. „Am primit mai multe cărți ce au aparținut mamei d-lui Mihai Nicolae Bejan, o persoană care a iubit și prețuit cărțile. Asta rezultă din diversitatea tematică a cărților ce au aparținut distinsei doamne și din felul cum au fost păstrate și lăsate moștenire familiei. Cărțile sunt în condiție perfectă până în zilele noastre, când au ajuns în colecția bibliotecii grație generozității familiei Zeno și Marina Bejan. Deși au reședința la Milano, ei petrec în fiecare an câteva luni la Lugoj, locuind în impunătoarea clădire lăsată moștenire de notarul Mihai Bejan”, a spus Henrieta Szabo, directoarea Bibliotecii Municipale Lugoj.
Efervescență culturală
Alături de soții Bejan, a fost prezentă la bibliotecă și Monica, fiica acestora care locuiește la Milano, dar care a dorit să fie prezentă alături de părinții săi la momentele speciale din viața acestora. „Prezența d-nei Monica dovedește încă odată că dragostea și prețuirea față de valori este o realitate în această familie de vechi lugojeni. Dl. Zeno Nicolae Bejan au evocat mai multe generații ale acestei familii, contemporanii fiind alături de noi la acest moment emoționant”, a mai spus Henrieta Szabo.
Donația constă în cărți apărute în urmă cu 100 de ani la diferite edituri din București, precum Minerva, Institutul de arte grafice și editură 1923; Editura Librăriei Leon Alcalay – București Calea Victoriei 1922, Editura Viața Românească București 1921, Editura Ancora Alcalay și Calafeteanu – București 1923. Această diversitate de edituri arată o efervescentă mișcare culturală în perioada interbelică.
Volume importante
Cărțile donate de familia Bejan sunt volume importante din literatura română și universală. Henrieta Szabo a enumerat doar o parte a titlurilor și traducerilor inedite precum Richard Wagner – „Rienzi (Cel din urmă tribun)” traducere de Ștefan Octavian Iosif; Gogol – „Poveste (pentru ce s-au certat Ivan Ivanovici și Ivan Nichiforovici)”; Emile Zola – „Revărsarea (Cum mor oamenii)”, traducere de Iosif Nădejde; Al Dumas – „Speronare”, traducere de I. Eliad, 1918; „Bucura Dumbrava” – Haiducul; Henrik Ibsen – „Stâlpii societății”, dramă în patru acte; Turgheniev – „Un rege Lear al Stepei”, Al. Cazaban – „Moș Trascău”, nuvele.