Tiparul de carte, în scădere în regiune. Scriitorul Robert Șerban: „Nu contează pe ce citim, important este să citim”

Tipografiile tradiționale ale Timișoarei au fost și ele nevoite să se adapteze vremurilor, fie crizelor financiare, pandemiei, fie progresului tehnologic, ca să poată tipări în continuare atât formulare necesare instituțiilor, cât și cărți pentru publicul larg. Cele mai mari provocări astăzi pentru tipografii sunt costurile ridicate de producție și lipsa resursei umane.

Din fericire, cărți se tipăresc în România. O arată, spune scriitorul Robert Șerban, faptul că aproape zilnic, în librării, apar noutăți. Totuși, costul tot mai mare al cărților îi împiedică pe unii să și le permită.

„Lumea literară, din fericire, nu duce lipsă de cărți, de cărți noi. Există o mulțime de traduceri. Ba chiar aș putea spune că editurile sunt într-o concurență formidabilă din care câștigă în primul rând cititorul. Pe de altă parte, costul acestor cărți a crescut foarte mult, iar cartea devine, datorită prețului, prohibitivă. Sunt interesat de fenomen de când eram copil, am crescut într-o casă cu cărți. Tatăl meu e scriitor, am lucrat într-o editură 10 ani de zile, am fost și încă sunt jurnalist. A crescut în primul rând prețul hârtiei, a crescut apoi prețul vopselelor, al culorilor, a crescut apoi mâna de lucru pentru că tot mai greu găsești muncitori calificați care să lucreze în tipografii. Iar tipografiile s-au tehnologizat, există astăzi tipar digital, cine vrea să își tipărească o carte într-un tiraj mai mic de exemplare poate să folosească tiparul digital, însă marile tipografii au dispărut.”, a declarat scriitorul Robert Șerban.

Nici ziare nu se mai tipăresc. Cei interesați de informații la zi preferă tot mai mult site-urile de știri.

„Vă dau o veste foarte, foarte tristă. Cele foarte puține ziare care încă se mai tipăresc în Timișoara sunt tipărite în alte orașe. Timișoara nu mai are o tipografie mare cu rotativă, un tipar înalt. Din păcate, lucrul ăsta e absolut straniu, însă vorbește și despre schimbarea de paradigmă. Lumea începe să citească, dacă mai citește presă, pe Internet, pe calculatoare, pe telefoane, tablete, laptopuri. Tot mai puțină lume se îndreaptă către hârtie, către ziarul tipărit. Și probabil o consecință a acestei adaptări umane este dispariția tipografiilor. De mult am spus: cartea o să dispară ca obiect fizic, însă important nu cred că e obiectul în sine, ci actul lecturii. Nu contează pe ce citim, important este să citim.”, a mai spus Robert Șerban.

„Fabrică de produs hârtie pentru tipar nu mai avem în România. Toată hârtia se importă”

La Timișoara, după ce în pandemie, procesul de tipărire al cărților a scăzut la zero, acum e mai mic cu 30-35% față de acum 15 ani.

„Am fost lideri la tipar carte cu trei titluri de carte pe zi, până în 2007. După aceea, la prima criză a fost primul boom în care a scăzut tiparul de carte. În ultima perioadă, în ultimii patru ani, și din cauza online-ului, și din cauza cererii, a scăzut tiparul de carte. Cei mai mulți autori sunt din Timiș, Caraș-Severin, Arad, Hunedoara, tipărim și pentru București. A crescut mult cererea pentru autorii de carte privați.”, a explicat Vlad Tonenchi, managerul Imprimeriei Mirton.

Astăzi, una dintre cele mai mari provocări pentru tipografie este lipsa materiei prime pentru tipărituri, apoi forța de muncă. „Fabrică de produs hârtie pentru tipar nu mai avem în România. Și atunci toată hârtia se importă. Dacă vorbim de China – China produce hârtie. Producătorii de carte din China și tipografiile cumpără hârtia la prima mână. Nu putem să fim în competiție cu ei. Noi cumpărăm hârtia de carte la prima mână. O lipsă a forței de muncă   cred că este universal valabil în România, mai ales în producție. Mai avem o singură școală de meserii la București care cât de cât are un profil tipografic.”, a mai spus managerul Mirton.

Etichetele pentru sticlele de vin, la mare căutare

Dacă după revoluție, unele tipografii s-au axat pe imprimarea formularelor fiscale, era digitalizării a schimbat acest tablou. Spre exemplu, Grafoprint se ocupă din 2003 și de tipărirea ambalajelor și a etichetelor.

„Gestionarea optimă a costurilor este o mare provocare fiindcă valoarea adăugată pe care o poartă majoritatea etichetelor tipărite de noi este mică, tocmai pentru că ne adresăm produselor cu mișcare rapidă în supermarket. De foarte multe ori, eticheta, deși este o etichetă care e purtată de un produs low-cost, de fapt e foarte scumpă. Ce-aș putea să vă spun totuși pozitiv este că în România se dezvoltă destul de viguros în ultimii ani consumul de vin. Iar industria vinului a început să se dezvolte foarte, foarte bine, iar producătorii de vin își etichetează sticlelele cu etichete înnobilate, pentru că nu poți să vinzi o poveste așa frumoasă cum este vinul fără o etichetă complex prelucrată care să îl susțină.”, a spus Ioan Silviu, unul din fondatorii tipografiei Grafoprint.

Față de începutul anilor 2000, în tipografii s-au schimbat în principal tehnologiile de tipar, mai spune Ioan Silviu, iar în ultimii ani, lupta producătorii de utilaje este pentru grija față de om, siguranța lui, și grija față de mediu – un consum redus de energie și cât mai puține rebuturi.

• Tweet
• Pin It