Gogu, într-o dimineață, către mine: „Nene, ne-am dat dracului!” L-am privit surprins și, înainte să apuc să-l întreb ceva, îmi zice: „S-a întors lumea cu curu-n sus. Vine sfârșitul lumii, ce mai” Și a continuat să se lamenteze, invocând tot felul de chestii de neînțeles în contextul discuției noastre agitate.
Într-un final, s-a liniștit și mi-a povestit pe îndelete de unde i se trăgea supărarea. De la televizor. Și asta întâmplător, într-o pauză de publicitate a serialului turcesc „Suleiman Magnificul” la care se uită seară de seară. Și începe Gogu meu să-mi povestească: „Bă, nene, unde-i minte multă e și prostie. Unii îi zic civilizație, dar eu îi zic prostie. Păi fi atent ce-ți spun. Olandezii, ăștia cu Ajax și lalelele lor ce-au gândit ei: «Hai să facem cârnați, dar nu din ăștia cum îi facem la Crăciun, ci doar cu gust și miros de carne de porc» Bă, nene, am văzut și auzit multe la viața mea, dar una ca asta, nu.”
Și Gogu mi-a explicat, ce a înțeles și el. Și a înțeles bine, că imediat după emisiune a sunat la televiziunea la care se uitase să întrebe dacă era adevărat ce văzuse. Și i s-a confirmat. Ba, ăia, i-au dat și rețeta de la cârnați: 28% grăsime de porc, restul mazăre texturată, năut, soia și proteine de grâu. Amestecate bine, cu usturoi, piper și boia, se bagă totul în spriț și gata cârnații. Carnea, vorba vine, inventată în laboratoare speciale, din celule stem de porc. Cică ăsta va fi viitorul producției de carne. „Carne durabilă și etică. Cum dracu vine asta, nene, că eu nu înțeleg?” E simplu, Gogule, e simplu. Durabilă, că o să dureze până la sfârșitul lumii, și etică, pentru că a fost inventată în respect cu porcii pe care îi scarificăm de Ignat. De acum nu-i mai asomăm pentru jumări și șorici că, vorba aia, sunt și ei ființe, au sentimente…
„Bă, nene, eu n-o să pun gura pe prostiile astea nici dacă știu că mor de foame”. E greu până te înveți, Gogule, după aia n-o să mai vrei alți cârnați. „Niciodată, nene, niciodată”, m-a asigurat Gogu, cel conservator și tradiționalist, în același timp, înainte de a ne despărți. Se grăbea. Dar unde te grăbești, bre așa de dimineață? „Mi-e dor de clătite cu nutela și m-a trimis nevasta să cumpăr jumătate kil de făină de greieri. Că ne place mai mult decât aia făcută din grâu de Boromir…”