Cârja din capul lui Gelu Voican Voiculescu

În mintea mea tânără şi mult prea naivă credeam în jigodiile astea. Mă uitam atunci, în decembrie 1989, la TVR şi mă bucuram că gloanţele nu-i ating pe cei ce vorbeau de la balcon. Într-o seară mi-a venit mintea la cap şi m-am întrebat, cum dracului nu nimereşti ditamai balconul, cu focuri încrucişate de AKM? A venit apoi celebra întâlnire în care Iliescu le-a spus-o de la obraz lui Coposu şi Câmpeanu că nu prea au ce să caute în România. Au mai fost contrademonstraţiile care au statuat domnia politrucilor şcoliţi de Moscova, nu dărâmarea comunismului. Cu marea legitimare a prostimii ce a înţeles doar că Revoluţia, atenţie, nu dorea schimbarea regimului, ci doar ceva carne în plus la Alimentară. Ce să mai spun de apariţia regretatului Ion Raţiu şi înscrierea sa în campania pentru primele preşedinţiale? Au făcut prăpăd. Începând cu împuşcarea lui Ceauşescu, continuând cu împuşcarea conaţionalilor, cu deschiderea totală a graniţelor şi cu deschiderea liberului acces la prăduirea ţării. Nu le-a păsat de nimic. Totul a fost de vânzare. Patrimoniu, inteligenţă, tinereţe, forţă de muncă. Şi nu pentru reconstrucţia unei ţări puse pe butuci de un comunism dictat de un şmecher cu patru clase. Nu, timpul a dovedit că totul s-a făcut pentru îmbuibarea politrucilor din eşalonul doi sau a celor ce s-au descurcat şi, tineri fiind, şi-au întrecut profesorii. Esenţa intelectualităţii şi a meşteşugarilor, a ţărănimii s-a diluat până la dispariţie. Gunoaiele ce au confiscat revolta din 1989 nu au făcut decât să pună pe butuci potenţialul acestei ţări. Mai mult, îndrăznesc să spun că au vândut naţiunea asta pentru cel puţin un secol. Şi atunci cârja din capul jegului de care am amintit în titlu mi-aş dori-o ca pe un 7,62.

• Tweet
• Pin It