Caraș-Severinul bate toate județele! La capitolul arii protejate!

Județul nostru este campion la suprafața de arii protejate din România, fiind întrecut doar de rezervația biosferei Delta Dunării. Depășit ca suprafață, nu ca frumusețe și interes pentru că și județul nostru are două asemenea zone superbe: Delta Nera-Dunăre și Ostrovul Moldova Nouă.

Dintr-un total de 77 de localități cărășene doar 38 nu au pe raza lor nici un fel de arie sau zonă protejată. Mai direct spus, jumătate dintre localitățile județului sunt cuprinse în tot felul de zone cu restricții. Și nu am luat în calcul aici pădurile virgine, care nu au impact cu comunitățile umane și micile rezervații sau monumente ale naturii, acolo unde restricțiile sunt destul de mici. Lista completă se regăsește aici https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_rezerva%C8%9Biilor_naturale_din_jude%C8%9Bul_Cara%C8%99-Severin.

Acestei liste trebuie adăugate siturile Natura 2000, deloc puține, cel mai cunoscut fiind Munții Țarcu, Parcu Natural Porțile de Fier și cele patru parcuri naționale de pe raza județului.

Toate acestea fac din județul Caraș Severin un fel de “prințesă închisă în turn”, o bijuterie turistică la care doar te poți uita prin vitrină, cu peisaje care îți iau răsuflarea dar de care nu putem bucura la maxim așa cum se întâmplă în alte țări civilizate care au știut să găsească echilibrul între protecția mediului și dezvoltare.  Toate aceste restricții impuse de statutul de arii protejate   complică foarte mult și administrația publică, fie ea județeană sau locală, pentru că se cer mereu documentații suplimentare, ori de câte ori se demarează diverse proiecte în această zonă. Nu mai vorbim despre mediul privat care nu are nicio șansă să se dezvolte în acest județ. Ce însemnă asta? Comunități subdezvoltate, rămase în urmă, locuri de muncă puține, un județ îmbătrânit, părăsit de tinerii care își încearcă norocul în alte locuri, mai puțin restrictive.

Și parcă toate aceste sacrificii pe care le fac cărășenii sunt în van, când, de fapt,  defrișările draconice se fac în continuare,  în al doilea cel mai împădurit județ al țării pică pădurile sub ochiul “atent” al ONG-urilor care tac pe acest subiect dar fac vâlvă pe alte teme menite să impună restricții și mai mari. De ceva timp se încearcă, pe o suprafață de peste 50.000 de hectare,  introducerea în zona de NE a județului a unei zone de sălbăticie, care ar restrânge extrem de mult zonele de locuire umană și activitățile antropice pe această suprafață care se suprapune sitului Natura 2000 Munții Țarcu.
Acesta are deja cea mai mare formă de protecție de la noi din țară prin statutul actual de protecție al său și, din păcate, în nici o zonă comunitățile locale nu prea au fost ajutate să aibe și foloase pentru faptul că sunt într-o rețea de nivel european, așa cum este Natura 2000. Rețea care putea aduce în zonă fonduri europene, turiști, consultanță de specialitate ca să nu mai vorbim de o promovare de zile mari.
Ce ne facem cu frumusețea noastră de județ? Speranța noastră e că nu-l vom “scoate în geam” ca pe mort după care îl îngropăm și că vom găsi echilibrul între respectul față de natură și respectul față de comunitate.

• Tweet
• Pin It