Când ridici mâna în Parlament fără să ceri voie!

E ca și cum te-ai pișa contra vântului. La așa ceva nu s-au gândit deputații liberali, vreo 15 la număr, cărora li s-au adăugat și doi rătăciți de la PSD, când, din plictiseală,au propus un proiect de lege care să ridice pragul electoral  de la 5 la 7%. Între noi fie vorba, două procente contează de nu e adevărat. Și când îți lipsesc două, trei voturi ca să treci pragul înseamnă mult, darămite când ai lipsă două procente fără de care nu ajungi nici în Parlament, nici prin consiliile locale și județene. Procentele astea sunt ca centimetri din atletism. Fără ăia 2 țenti, Bubka nu ar mai fi fost Bubka la săritura cu prăjina și nici nu s-ar fi vorbit vreodată de Anișoara Cușmir, la săritura în lungime.

Cu gândul mai mult la vacanță, ce și-or fi zis deputații liberali: „Ia, bă, să i-o facem noi lu’ Șoșoacă asta, că prea s-o făcut a dracului în ultimul timp. S-o punem cu botu’ pe labe. Să se învețe minte.”. Zis și făcut, au mai fraierit vreo doi de la PSD, s-au adunat în Cișmigiu unde, după ce au băgat la maț o tavă cu mici și au lins câteva halbe cu bere, s-au pus să redacteze textul propunerii de modificare a pragului electoral: „Noi, subsemnații: x, y, z și tot așa până la ultimul dintre ei, propunem schimbarea legii electorale, ca să moară de ciudă Diana Șoșoacă și ai ei.”. Au citit-o, au răscitit-o, au mai halit o tavă de mici cu muștar și au dat gata un butoi cu bere, iar când să-și pună semnăturile pe document, unul dintre ei, a observat că lovitura lor bilă, mantă, bilă nu o va afecta doar pe Șoșoacă, cum își propuseseră inițial. „Bă, da cu Hunor, Pișta și Attila, ce aveți, bă?. Că cu ei mai ieșeam la o horincă, o slăninuță. Mai jucam un popa prostu’, un șeptic. Că fără astea două procente n-o să mai pupe Parlamentul în vecii-vecilor, amin.”. Au stat, s-au gândit, au întors problema pe toate fețele și, în cele din urmă, cel mai deștept dintre ei a pus punctul pe „i”: „Bă, aici e ca la război de care pe care și ca în orice război există victime colaterale.”

La trei zile de la întâlnire, nea Nicu Ciucă i-a chemat la ordine pe cei 15 halitori de mici și băutori de Ciucaș în Biroul Executiv al partidului și le-a zis-o fără menajemente, ceva în genul: „bă, bulangiilor, voi mă lucrați pe spate? Eu ce sunt aici, prapure de dus la mort sau păpușa voastră? Băgați-vă mințile în cap că dau jos milităria din pod și fac salturi și culcaturi cu voi, până vă scot democrația din cap. Ei, drăcia dracului!”

Și uitea așa nea Nicu Ciucă, băiat salon, a retras proiectul liberal cu alea două procente în plus, scoțându-i pe ungurii lu’ Kelemen Hunor din rahatul în care era cât pe aci să-i bage deputați liberali. Altfel ne-am fi făcut de mirul lumii. Că vorba lu’ Celentano: „Bă, Firicel, dacă trecea legea asta, ungurii puteau liniștiți să se înscrie pe listele Parlamentului de la Pesta!”

 

/** clever pariuri **/ /** sfarsit clever **/