Când în 2014, Iohannis câștiga primul său mandat de președinte al României, credeam că Dumnezeul nostru și „seine Gott” s-au întâlnit în secret în Saxonia, locul de baștină al sașilor de la Sibiu, unde au hotărât să ne pună mâna în cap amândoi și în același timp. Bucurie nestăvilită, întrecută poate doar de momentul aducerii monarhiei în România la 1866.
Sincer, în momentul în care l-am văzut prima dată pe candidatul liberal la Reșița, încadrat de Sorin Frunzăverde și Marcel Vela, rupând din pita tradițională și dând peste cap cinzeaca de răchie (n-am știut niciodată dacă era de Feneș ori de Fârliug), m-am întrebat unde stătuse ascuns până atunci neamțul ăla, înalt, semeț și impunător precum o statuie de ceară de la Muzeul Madame Tussauds? Era ca un prinț din basmele lui Ispirescu, sfios ca o fată mare, însă galant ca un teuton în haine civile. Că la un moment dat, când trebuia să intre în Casa de Cultură a Sindicatelor și susținătorii săi, nemți, unguri și liberali se buluceau să-l vadă, s-a oprit și cu un gest larg făcut cu mâna și o grimasă în colțul gurii, i-a zis unei doamne de lângă el: „Bitte, meine Frau”, acordându-i întâietate la intrare. „Doamne, mi-am zis în acele momente, ce maniere, ce comportament de adevărat gentelemen, ce noroc pe noi cu neamțul ăsta care nu se compară cu hăhăitul de Băsescu”.
Și a început primul mandat. Plimbări peste plimbări. Vacanțe fără număr, de parcă în fișa postului numai de astea erau trecute. La început, iarna la Păltiniș și vara la mare, la Neptun, apoi a prins gustul distracțiilor estivale din țări străine. Sigur, pe banii mei, ai tăi, ai noștri și declinarea poate continua. Când se plictisea la Cotroceni, o suna la Sibiu pe prima doamnă: „Hallo, Carmen? Eu sunt, Wernner. Ce facem în weekendul ăsta, vrei să tragem o fugă până la Madeira? Lasă, dragă, punem gogonelele săptămâna viitoare… Sigur, cu avionul, la hotel de cinci stele și ceva, all inclusive. Nu stăm mult, o săptămână. Ai ore? Vorbește cu o colegă să-ți țină locul. Gut. Danke, Carmen” Altădată a avut poftă de o porție de fructe de mare în Insulele Canare, a rezervat bilete de avion la cea mai bună cursă aeriană și dus a fost. Cea mai faină vacanță a fost cea din Palm Beach, în Florida. O va ține minte toată viața pentru că la întoarcere acasă a depus jurământul de președinte.
Și învățat ca mâțul la canta cu untură și cârnați, exponatul de la Cotroceni și-a continuat vacanțele într-un ritm galopant, la soare, la schi, la ce se găsea. Fraier ar fi fost să nu se ducă pe banii din bugetul alocat relaxării prezidențiale. În 2021, administrația prezidențială a cheltuit 325 de mii de lei pe biletele de avion. Anul trecut, aceeași administrație a cumpărat bilete de 715 mii de lei, pentru ca de începutul acestui an și până acum valoarea acestora să se dubleze.
Așa-i cu neamțul ăsta care, între noi fie vorba, în cei șapte ani de mandat, chiar s-a dovedit un exponat demn de Muzeul Madame Tussauds: mut ca lebăda din poezia lui Blaga. Cât despre Dumnezeul nostru și „seine Got” se pare că s-au întâlnit în secret pentru alte cele, nicidecum să ne pună nouă mâna în cap amândoi și în același timp.