Că Moldova rămâne așa cum a zis Ștefan cel Mare

Ștefan cel Mare se trezi dis-de-dimineață. Ieși în pridvorul hanului la care trăsese peste noapte și ceru hangiței, femeie tânără, frumoasă și atentă ladorințele și poftele Măriei Sale, să i se aducă cana smălțuită, cu lapte proaspăt, nefiert, de la văcuța care păștea priponită lângă han. Cu cămasa lungă de noapte, cu părul despletit, pe care nu apucase să-l piaptăne, părea un Făt Frumos. Dacă ar fi făcut sport în școală, poate s-ar mai fi înălțat cu vreo 10-15 centimetri și atunci ar fi fost chiar mai frumos decât Făt Frumos din poezia lu’ Eminescu, dar așa…

Dar așa ceru să i se citească ultimele știri, evenimente petrecute peste noapte în Țara Moldovei. Și după modelul de mai târziu al lu’ PRO TV, Hatmanul Arbore începu cu știrea dimineții. Cu pățania mătușii Catrina, din Dolhasca, peste care intraseră tâlharii noaptea, batjocorând-o. Domnitorul a dat trist din cap, dezaprobând un astfel de gest golănesc. A dat poruncă să înceapă de grabă o anchetă, să se stabilească împrejurările în care a avut loc faptul. Apoi i s-a citit o știre legată de faptul că se raportase strângerea porumbului, a sfeclei de zahăr și a strugurilor, cu o săptâmână înainte de data stabilită. Mulțumit, ceru să se treacă la o altă știre. Ceva despre plebicistul și alegerile din Moldova. Le-a ascultat în tăcere și cu privirea pierdută în istorie. „Pe vremea mea, unul n-ar fi crâcnit în front. De la Hotin, Hârlău ori Suceava, și până la Cetatea Albă, Bugeac și Chilia toți ar fi fost de partea mea cu 99,99% la orice plebicist. Nu ca acu’ când vă căcăiți pentru un amărat de 51%. Doamne, ce-a fost și ce a ajuns Moldova mea!”, zise vădit supărat Apus de Soare, pardon, Ștefan cel Mare.

Înainte să plece la duș, apoi la masaj, l-a întrebat pe responsabilul cu departamentul de mass-media. „Tot am vrut să te întreb boier Știbor: Oare mai trăiesc prietenii mei din Țara Românească, Brucan și Iliescu?” Boier Știbor i-a răspun pe loc: „Din păcate, Măria Ta, Brucan, Oracolul din Dămăroaia, s-a prăpădit acum câțiva ani. În schimb, trăiește nea Ion” La auzul celor spuse, fața domnitorului s-a luminat. „Dacă ai drum în Țara Românească, abată-te pe la dânsul și salută-l. Pe dânsul și pe coana Nina că a avut grijă să nu se prăpădească până acum. A, și încă ceva, roagă-l din partea mea să meargă la Moscova, să vorbească cu vechii lui tovarăși, și să-i roage să vorbească cu cneazul ăla care se ia la trântă cu ursul, să lase Moldova în pace. Că dacă mă reinventez vede el pe dracu, cu dronele lui cu tot!”

• Tweet
• Pin It