Ca de obicei, România a percutat cu întârziere!

Cât de mare este victoria americanilor în Iran? După Trump, este mare, mare de tot. Cea mai mare și cea mai fulgerătoare dintre toate victoriile repurtate de ei vreodată pe pământ, aer și apă și ea a fost declarată imediat după moartea liderului suprem Ali Khamenei. Când nici nu se împrăștiase bine praful de pe buncărele bombardate de americani și israelieni, Trump a dat de veste lumii întregi: „I-am nimicit. I-am făcut una cu pământul.”

Americanul de rând s-a bucurat, lumea democrată i s-a alăturat entuziasmată, Unchiul Sam și-a continuat atacurile, deși făcuse semnul victoriei de la primele bombe și rachete. Abia atunci Iranul a început să dea primele semne de viață. Să riposteze. Să ne arate că nu se afla în moarte clinică cum lăsase Trump să se înțeleagă. Știm ce a urmat. Liderii spirituali au strâns rândurile și au început să lovească în tot ce era crac de american în jurul lor, alugând turiștii obișnuiți să stea cu burta la soare, sădind îndoieli în capacitatea lui Trump de a termina rapid ceea ce începuse atât de fulminant. În ciuda stării de asediu continuu la care este expus, Iranul se ține tare. Are condiție fizică, în timp ce contraatacul bagă în sperieți nu doar țările din zona golfului, ci și pe cele din Europa.

Astăzi, la aproape trei săptămâni de război, victoria americanilor este atât de mare, încât Trump se roagă de NATO să trimită nave de asalt în strâmtoarea Ormuz.

Răspunsul, unul sec, dar rațional: „Nu noi am început acest război.” Altfel spus: Descurcă-te cum știi și nu ne băga pe noi în rahatul tău! Rând pe rând, Spania, Germania, Franța, Marea Britanie și Grecia au luat poziția de „pe loc repaus”, chit că Donald le bate obrazul, amintindu-le mereu câte nu au făcut SUA pentru Europa de-a lungul anilor.

România? Ca de obicei, România a percutat cu întârziere și a rămas în poziție de drepți. De „Yes, Man!” Cuplată la acțiunile trumpiste, oferind aeroporturile sale strategice pentru avioanele de război americane. Cică, o poziție defensivă într-un război ca ăsta și, ca atare, iranienii nu ar avea niciun motiv să-și îndrepte rachetele și dronele spre noi. Că dacă ar face-o, le-am bate și noi obrazul, la fel cum face Trump, amintindu-le de rafinăriile de petrol pe care Ceaușescu le-a construit pe vremea bunicului actualului ayatollah ajuns la putere. Și atunci, de rușine…

• Tweet
• Pin It