Bănuiţi bine

Preşedintele României începe anul în forţă. O vizită la Ministerul Apărării se pare a fi în pregătirea întâlnirii sale de lucru cu partidele parlamentare, pentru obţinerea unui procent de 2 la sută din PIB pentru Armată. Consensul e implicit. Care partid nu va fi de acord cu această alocare? E singura temă generală, care pare a fi impusă întâlnirilor cu partidele parlamentare. Ce să mai discuţi? Te întrebi doar ce rost vor avea asemenea întâlniri. Poate vrei să iei pulsul partidelor? Este deja ştiut. Nu sunt mari schimbări în modul de abordare a unor probleme de către partide. Vrea Iohannis să se transforme în jucător? Sau să i se ghicească o oarecare forţă? Ultimul discurs, cel din CSM, criticat de unii, în care sunt trasate unele direcţii, obligatorii pentru justiţia independentă, lasă să se  înţeleagă mai degrabă o intervenţie în justiţie, decât nişte obiective ale acesteia. Apariţia publică recentă a lui Iohannis ne arată că îşi doreşte mai degrabă o relaţie de colaborare decât una de coabitare cu Victor Ponta. Cuvântul coabitare, în sine, a fost compromis de Băsescu Traian, nu-l mai vrea nimeni. Iohannis vrea informaţii de la Ponta, iar acesta nu are de ce să fie împotrivă. În legătură cu întâlnirile cu partidele parlamentare, el e preşedinte, ţine hăţurile, nu eu trebuie să găsesc soluţiile, ci voi, e de la sine înţeles, pare a le spune. Şi pe bună dreptate. Guvernul şi partidele parlamentare sunt obligate să îndrepte lucrurile în privinţa legislativului şi al ordonanţelor de urgenţă. Primul-ministru e cel care a reacţionat întâi. Va da mai puţine ordonanţe de urgenţă, iar atunci când un ministru va veni cu aşa ceva îl va întreba mai întâi de ce nu a făcut un proiect de lege. În privinţa alocărilor bugetare pentru armată este de spus că încă de la aderarea noastră la NATO s-a cerut un buget de 2,38 la sută din PIB, deci de prin 2004-2005, dar abia acum se pune problema alocării unui procent de 2 la sută. Cum se va realiza asta? Se va umbla la actualul buget? Se vor face împrumuturi? Pentru că altă soluţie nu vedem. Ambele variante sunt greu de realizat. Dar, cu voinţă politică, ce nu e posibil la noi! A venit Iohannis să transmită nişte mesaje. Sau tace şi nu face, aşa cum se exprimă unii critici ai lui. În ceea ce priveşte sintagma spusă ziariştilor, „bănuiţi bineʺ, nu înseamnă altceva decât: ce bănuim bine va fi bine.

• Tweet
• Pin It