Bă, ce războiul lu’ dracu mai e și ăsta?

În vremurile de demult, războaiele și răscoalele erau sfinte. Chiar și răzmerițele care parcă aveau loc după un scenariu scris în slavonă, limbă oficială în Moldova lui Ștefan. Când spun că erau sfinte, mă refer la faptul că regulile erau draconice. Nu se inventase legea marțială, însă nimeni, nici măcar hatmanii, nu făceau gură pe la colț. Hanurile își trăgeau obloanele, răzeșii dădeau foc la câmpul cu grâne, ca să-i înfometeze pe spahii, otrăveau fântânile, concediile de odihnă (pe vremea aceea li se spuneau altfel) erau suspendate, circulația pe timpul nopții era interzisă, serbările populare se suspendau, la fel ca și iarmaroacele, Zilele Cetății etc.. etc.

Mă uit la războiul de astăzi dintre Ucraina și Rusia. Mâine, poimâine se fac 1.000 de zile și el nu se mai termină. Parcă sunt vorbiți Zelenski și Putin. Când înaintează unul, când se retrage celălalt, ca peste două zile rolurile să se schimbe, atacă rușii și se apără ucrainenii. Mă uit și mă minunez. Mă minunez pentru că îmi imaginam, după cum se scria în manualele de istorie de demult, că în Ucraina bombardată zi și noapte, orice activitate economică e la pământ. Că tinerii, ba chiar și tinerele, sunt plecate pe front să apere cu arma în mână patria și glia strămoșească. În aceste condiții, cui să-i mai ardă să are ogorul, se semene sau să-și strângă recolta de pe câmp? Și, totuși, Rusia și Ucraina rămân pe mai departe fruntașe ale Europei la producția de grâu? Europa e dependentă de producția lor de grâu, porumb, rapiță, floarea-soarelui, gaze și petrol. Din exportul de carne, lapte, ouă fac miliarde de euro.

Sau despre ce conflict armat cu cel mai sofisticat armament militar și arme vorbim, în condițiile în care stațiunile turcești, grecești, italiene, din Canare și mai știu eu de unde sunt pline cu turiști din cele două țări? Până și litoralul românesc și stațiunile turistice de la munte sunt luate cu asalt de urmșii lui cazacioc și Mosfilm. Unde oare în lumea asta normală se țin concerte rock în săli de sport sau stadioane în timp ce dronele zboară precum cărăbușii în serile de primăvară târzie? Cui i-ar mai arde în aceste condiții să petreacă în restaurante de lux, în cherhanale, în cluburile de noapte, la SPA, dacă ar ști că războiul e la doi pași de el? Să-și scoată iubita la o cină romantică, să se plimbe în centrul Kievului ca pe Corso la Roma, ignorând orice pericol? Parcă totul este împotriva firii.
Și atunci să nu te întrebi: Bă, ce războiul lu’ dracu mai e și ăsta?

• Tweet
• Pin It