Simona Boancă este membră a Baroului București, dar cu activitatea cabinetului său de avocatură în Timișoara.
Este și past-president, adică fost președinte executiv al Asociației Femeilor Antreprenor din România, (AFAR), încheindu-și în această primăvară mandatul de doi ani. Ce face grupul de peste 40 de femei antreprenor din Timișoara care activează în asociația în ființată în urmă cu 28 de ani? În primul rând implicare, oferă voluntariat, apoi „mentorat în sprijinul altor femei, a activității antreprenoriale și manageriale a femeilor, dezvoltarea capacității lor de acțiune și de conducere, consilierea și încurajarea inițiativei private în rândul acestora”, după cum se descrie.

Avocata Simona Boancă vorbește cu multă bucurie despre numeroasele proiecte inițiate în diverse domenii: sociale, medicale, educaționale și pentru copii, dar cel mai important și aproape de finalizare este construirea căminului de bătrâni din localitatea Giroc, aflat în faza de amenajări interioare.

De apreciat în rândul comunității femeilor antreprenor este energia pe care o investesc în calitatea relațiilor interumane. Poate că din acest motiv sunt atât de responsabile, construiesc pe termen lung, cu mult discernământ. Ca pentru o a doua familie de care au grijă și de care le pasă. Tocmai de aceea, lasă impresia că o lume mai bună pentru femei, poate fi o lume mai bună pentru toți.

Capitala e o parte frumoasă din povestea formării și devenirii sale profesionale. A fost primită la o importantă casă de avocatură însă a ales să revină acasă, în Banat, pentru că, mărturisește, a rezonat din totdeauna cu oamenii și cu locurile. În plus și-a dorit și a prețuit libertatea personală, mai mult decât să fi devenit un nume într-un colectiv de avocați importanți din București.
Avocatura, marea dragoste
Inițial a fost atrasă de tot ceea ce înseamnă drept, de ceea ce reprezintă profesia în domeniul științelor juridice, însă în niciun caz nu și-a dorit să devină avocat.
„Dar, cum se spune, de ceea ce fugi, nu scapi, iată-mă avocat, cu state vechi deja. Am terminat facultatea la Universitatea de Vest din Timișoara și după absolvire am profitat de oportunitatea ivită, aceea de a face stagiatura la București, în cabinetul profesorului Antonie Iorgovan, cunoscut drept părintele Constituției. Mi s-a spus că am la dispoziție o lună să învăț, ca să intru în Baroul București, după care voi putea fi primită ca stagiară la Biroul de Avocatură Iorgovan și Asociații. Se întâmpla în anul 2007.”
A valorificat această șansă, învățând într-un ritm asiduu, zi lumină, ca în final să reușească. Cei doi ani și jumătate petrecuți în capitală, au însemnat cea mai bună școală pentru tânăra absolventă: „Acolo am învățat cam tot ce știu în privința profesiei, cu toate bunele și lucrurile mai puțin bune pentru mine. Acolo am descoperit că se poate face și altfel de avocatură, cea de business, care este diferită de pledoaria la bară, în instanță. Pe lângă faptul că nu trebuie să te prezinți acolo, ești legat de clienți prin businessurile lor, aducându-le plus valoare. Pentru mine e o provocare permanentă, în fiecare zi e ceva nou, sunt cazuri diferite, clienți diferiți, situații deosebite și iubesc meseria asta cum nu se poate…”
Cel mai important atu – medierea
Simona Boancă nu face doar avocatură de business, pentru că trăind în societatea românească, spune că, uneori, e nevoie să ajuți și în alt mod: „mai divorțează un prieten, un altul a fost dat afară de la job, un al treilea vrea să facă partaj de bunuri, deci, în viața de zi cu zi te lovești de tot felul de probleme. Sunt unii pe care vrei să îi ajuți, pe alții nu-i poți refuza, și atunci fac și avocatură de bară, dar pe cât posibil fug de cauzele acestea. Nu e mediul meu, nu mă simt confortabil. Eu sunt un avocat al medierii, al înțelegerilor amiabile. Pentru mine, instanța este chiar ultima, ultima soluție… Pot să spun că acesta este unul dintre atuurile mele în relația cu clienții pe care reușesc să îi fac să înțeleagă că nu e bine să ajungă în instanță. Orice fel de proces înseamnă o foarte mare pierdere de timp și de bani. Chiar am reușit să conving și oameni „foarte” certați care au venit la mine, iar în final am reușit să îi divorțez amiabil. ”
Și pentru că tot vorbeam despre pasiunea pentru profesie, notăm și pasiunea pentru condus. Lucru care s-a ridicat pe o altă treaptă…
„Condusul este ca o terapie pentru mine. Este una dintre pasiunile care pe mine mă liniștește. În mașină, e momentul meu cu mine, momentul de respiro. Și pentru că îmi place atât de mult am și valorificat o altă oportunitate de a participa la un raliu, la Cupa Woman Rally. Doar doua ediții s-au organizat la Timișoara, în 2023 și 2024, dar dacă mi se va mai ivi ocazia, voi merge negreșit!”

Mamă și femeie de afaceri, Simona Boancă, crede în lucrurile făcute cu pasiune, iubește natura, oamenii, sportul de orice fel, este o mare pasionată de munte și de ski, adoră literatura și arta, călătoriile și viața așa cum e.

„Pot să spun că nu mi-e frică de nimeni și de nimic, decât de Dumnezeu. Orice s-ar întâmpla, știu că și mâine aș putea să o iau de la capăt, atâta timp cât mă am eu, pe mine. Nimic nu mă înspăimântă. Sunt încrezătoare în viitor și recunoscătoare pentru tot ce am și am avut. Sunt o optimistă și iubesc oamenii. Mi se pare că am o forță în a le transmite putere, adică să își găsească ei singuri calea, rostul în viață.”
Sursa foto: arhiva personală