Fondul Monetar Internațional se află în România. Pentru a discuta, în principal, scăderea TVA-ului la 9 la sută la pâine și la produsele de panificație. Membrii guvernului sunt optimiști, în schimb FMI-ul, ba. Cică nu a primit un răspuns clar din partea guvernului, referitor la sumele de bani pe care trebuie să le recupereze Ponta în locul celor pierdute prin reducerea TVA-ului . În același timp, ministrul Agriculturii crede că FMI-ul poate fi convins că acceptă această reducere, deoarece face parte dintr-un pachet mai larg, vizând, în final, scăderea TVA-ului și la carne. Vă amintiți: creșterea TVA-ului, artificial și fără vreo implicare la buget, a fost hotărâtă de Băsescu Traian, ca măsură de austeritate în 2010, odată cu tăierile salariilor și a pensiilor „în interesul poporului român”. Reprezentanții FMI vor discuta și problema privatizării CFR Marfă, o privatizare nefinalizată. Deși există un câștigător, nu s-a semnat contractul de privatizare. Victor Ponta, ministrul interimar de la Transporturi, așteaptă avizul CSAT, iar Băsescu Traian, acest Gică Contra al românilor, zice că nu se pupă. Atâta timp cât el este președinte, CSAT-ul nu va da niciun aviz, pentru că nu se ocupă Consiliul Suprem cu privatizările și nimic nu-l poate determina să încalce prevederile constituționale, așa că Ponta să stea blând. Pe de altă parte, e ceva putred în Danemarca, Ponta are un interes, e ceva dubios în ceea ce privește această privatizare. Ponta nu tace nici el. Băsescu, fabulează. Dacă are ceva să spună, să spună, nu să umble cu strâmbe. Disputa asta, pentru Băsescu, are un scop. Îi umple timpul. Ce altă treabă are de făcut? Pe când Ponta mai trebuie și să guverneze. Așa cum o face, dar o face! Băsescu Traian, chipurile, veghează. Nicio coabitare nu mă poate face să nu veghez, declară, dar veghează în stil personal, așa cum au simțit pe pielea lor toți care au avut proasta inspirație să aibă încredere în el și să-i accepte coabitarea. Ponta nu face excepție, singur s-a băgat în gura lupului și lui Băsescu atât i-a trebuit. Acum, să nu se mai vaite de tratamentul la care este supus.