Așa guvernanți, așa ciclon!

Ne-am făcut din nou de căcat. Și nu a fost de ajuns că am împuțit țara cu bășini lansate de oficialii pricepuți în furtuni, vârtejuri, precipitații și (mai nou) cicloane, cu avertizări care mai de care mai alarmante, cu atenționări înfiorătoare, dar ne-am și luat adio de la ăia de afară, ne-am cerut iertare dacă cumva i-am supărat vreodată de-a lungul istoriei milenare, convinși că nu mai avem nicio scăpare. Europa, Asia, Africa, America, și toate celelalte continente, pasuri și trecători montane au stat cu ochii pe România de teamă că odată cu trecerea lui Ashley, o să dispară până și castelul lui Dracula, dar și reclama aia cu „Un ostaș în slujba țării!”

Zile la rând, televiziunile înnebuniseră cu mesajele lor gen: „Stați în casă. Jucați țintar, completați integrame, stați de vorbă cu nevasta, bărbatul ori pisica, întrebați-vă copiii în ce clasă sunt, căci Ashley e pe drum, a fost văzut deasupra Carpaților de curbură.” Sau, „Ashley s-a deghizat în prinț și cerșetor, drept pentru care să fim cu ochii în patru, șase, opt ș.a.m.d. și nu-i deschideți dacă vă bate în ușă. Disperată, populația a dat buluc în supermarketuri, în non-stopuri și în magazinele din scările blocurilor pentru a se aproviziona cu tot ce-i pica în mână, de la haleală și apă, până la tutun și hârtie de șters la cur căci, nu-i așa? se abăteau vremuri căcăcioase asupra României. Mai ceva ca pe vremea lui Mircea cel Bătrân. Atunci măcar stră-stră-străbunicii noștri știau o treabă că se băteau cu turcii lu’ Baiazid, pe când acu’ era acu’, că nimeni nu-l văzuse la față pe Ashley ăsta. De văzut ca de văzut, dar se vorbea că nici nu l-ar chema așa dar, mă rog, asta este o chestiune pe care ar trebui să o lămurească domnul Arafat, farul nostru călăuzitor în vremuri de vânt, ploaie și alte fenomene meteo.

La televizor, în nu știu ce comună, criză de saci pentru a fi umpluți cu nisip. Primarul se scuză că, deși a urcat pe SICAP comanda, e prea devreme să organizeze licitația. Alertă maximă în București: Breaking news, din nu știu care piață a Capitalei unde ploua mocănește. Adică, cum se întâmplă de zeci și sute de ani. O reporteriță în mijlocul unei bălți, o gură de canal acoperit de resturi vegetale, șoferi nervoși înjurându-l pe Nicușor Dan, USR, AUR și Șoșoască că nu sunt în stare să facă opoziție serioasă în țara asta, și mesajul lui Raed Arafat la tembeleziunile naționale: „Cine nu e gata îl iau cu lopata și cine nu s-a evacuat își asumă responsabilitatea.”

Preafericitul Dănuț dă și el o mână de ajutor autorităților cu ordin clar ca toți popii să țină slujbe în biserici adecvate momentului, să-l alunge pe Satana, pardon, pe Ashley ăsta de la noi. Doamne miluiește! Doamne miluiește! „Pocăiți-vă, fraților, că vine sfârșitul lumii.” Preoții dau din colț în colț, căci în niciuna dintre cântările lor bisericești nu se face trimitere la drăcovenii de astea, enoriașii pupă poala popii, copiii se bucură că se închid școlile, grădinițele și cărțile de citit și socotit.

Până la urmă, totul se dovedește un fâs. Mare cât Casa Poporului, singura care ar fi rămas în picioare dacă ar fi trecut Ashley pe la noi. Dar așa, vorba lu’ Gogu, am scăpat ieftin: „Așa guvernanți, așa ciclon!”

• Tweet
• Pin It