De trei zile, Aquacaraș SA, operatorul județean de apă și canal, se află în centrul discuțiilor postate pe Facebook. Discuții cel puțin interesante, care se nuanțează de la o zi la alta, în funcție de orator.
La început, președintele ales al Consiliului Județean și-a dat cu părerea că Aquacaraș reprezintă o sursă de scurgere a banilor publici. Așa îi spuseseră alții, din anturaj, invidioși pe cei din conducerea societății. A doua zi, surpriză. După discuțiile cu Gheorghe Filipescu, managerul Aquacaraș, Romeo Dunca a mărturisit acesta i-a făcut o bună impresie. Ieri, Tică Crâsnic, primarul din Glimboca, îi scria pe Facebook președintelui ales: „D-le Romeo Dunca, societatea Aquacaraș este de la director până la ultimul paznic cloaca PSD-ului din județ, toți bineînțeles ocupând funcția prin «concurs», dar înainte de a intra trebuia arătat carnetul de partid“.
Probabil că Tică Crâsnic, primar din 2004, pe care eu îl cunosc de-o viață, are dreptate. De asta nici nu-l contrazic, căci nu știu care cum sunt angajați în companie. Ca să respectăm, însă, adevărul, dreptate are doar pe jumătate. El vede doar partea goală a paharului, în virtutea tradiționalelor animozități dintre partidele ce s-au succedat la guvernarea locală. Ce uită Tică Crâsnic este faptul că această companie a fost condusă de la început, acum vreo zece ani, de „cloaca“ lui Sorin Frunzăverde. Și tot pe bază de „concurs“ și cu prezentarea carnetului de partid la intrare în sediu. Pe vremea aceea, la Putere era Partidul Democrat Liberal, iar în Aquacaraș nu era nici crac de pesedist. De la portar la Tolea Liber, toți erau de partea ayatolahului. Încă de pe atunci compania se transformase într-o castă a celor privigeliați, cărora, noțiuni tehnice, precum „teu“, „cot“, „țol“ ori „mufă“ le erau străine complet. În 2012, când Frunzăverde a plecat din PDL, Aquacaraș și-a schimbat culoarea, angajații, aceiași, de la portar la directorul Liber, au devenit peste noapte liberali ce făceau parte din USL. Familii întregi lucrau sub stindard de partid, trecând pe la lucru din an în Paști. Singurul lucru în comun cu Aquacaraș îl reprezenta cardul bancar. Lucrul acesta a ținut până în 2016, când la Putere a ajuns PSD care a angajat oameni exact ca ăia de dinainte. Am dreptate sau nu, domnule primar Tică Crâsnic?
Sigur, mi-aș dori ca povestea cu „pleacă ai noștri, vin ai noștri, noi rămânem tot ca proștii“ să nu se mai repete, dar mi-e teamă că nu se va întâmpla așa. Și nu este vorba doar la Aquacaraș. Dacă vom continua să procedăm ca și până acum, atunci și peste patru sau opt ani vom vorbi tot despre culoarea (politică) tulbure a apei ce ne curge la robinete.