Aproape 1.400 de kilometri parcurși pe Via Transilvanica de primul angajat al Romsilva

La 60 de ani și-a pus viața pe pauză timp de două luni și a plecat la drum pe primul traseu de lungă distanță din România: Via Transilvanica, care străbate zece județe.

Gheorghe Lungu este unul dintre cei mai în vârstă rangeri din România și primul angajat al Romsilva care a străbătut pe jos 1.345 de kilometri, reușind să parcurgă, dintr-o singură tură, toată ruta Via Transilvanica, de la Putna la Drobeta Turnu Severin. Drumul a durat opt săptămâni, timp în care angajatul Parcului Național Domogled – Valea Cernei a mers prin ploaie, vânt și ninsoare, dar nu a renunțat o clipă. A vrut să dovedească lumii că vârsta nu este un impediment, atunci când dorința este mare. În plus, a dorit să fie un exemplu și pentru colegii săi mai tineri.

„În data de 9 octombrie am pornit de la Putna, și am plecat pe jos, către casă, la Drobeta Turnu Severin. Întreaga aventură a durat două luni, timp în care pe traseu m-am întâlnit cu foarte mulți drumeți. Nu sunt singurul care face asta. Unii fac pe bucăți mai mici ruta, alții traseul complet, care este de 1.400 de kilometri. Eu am străbătut 1.345 de kilometri. Am reușit pentru că merg în natură frecvent, de foarte mult timp. De cinci ani de zile am meseria de ranger în Parcul Național Domogled – Valea Cernei și sunt unul dintre cei mai bătrâni, din câte cunosc. Împlinesc anul viitor 60 de ani. Noi facem teren mult, și mă refer la rangeri, la pădurari. Avem niște calități fizice care ne scot din comun. Ei bine, prin plecarea mea la drum, am vrut să subliniez că dacă eu am făcut Via Transilvanica, fiind printre cei mai bătrâni, înseamnă că oricare alt coleg de-al meu o poate face mult mai ușor decât mine.”, a povestit pentru expressdebanat.ro, Gheorghe Lungu.

Când a pornit la drum, rucsacul lui Gheorghe Lungu cântărea peste 16 kilograme, iar la final, acesta avea sub 7, cu tot cu apă. Mehedințeanul povestește că pe Via Transilvanica s-a redescoperit, a învățat să fie mai selectiv, să vadă viața cu alți ochi. Nu a avut nevoie de mulți bani. A plecat cu puțin peste 1.000 de euro în buzunar, dar nu i-a cheltuit pe toți. Pentru că în multe seri a dormit la cort, bucurându-se astfel de peisaj, iar în zilele cu intemperii s-a bucurat de ospitalitatea oamenilor întâlniți pe traseu.

„Dacă parcurgi Via Transilvanica pe distanțe lungi, adică mai mult de o lună, drumul te reduce la esențial. Pur și simplu începi să înveți că asta nu-ți trebuie, că asta este în plus, ca ăsta este un moft. Înveți o grămadă de lucruri despre ceea ce este esențial în viața ta, așa că eu pe traseu am trimis pachete către casă cu lucruri pe care nu avea rost să le mai car. Iar de la 16 kilograme cât cântărea rucsacul inițial, la final acesta avea sub 7, cu tot cu apa de băut. Ceea ce este extraordinar la Via Transilvanica, la turismul românesc neorganizat, neoficial, nu mă refer la hoteluri și pensiuni, mă refer la gazde, la posibilități de cazare care țin de o biserică sau alta, la tot felul de oameni care te observă și te ajută, ei bine, de câte ori aveam o problemă de genul acesta, spuneam: «Nu vreți să-mi trimiteți și mie coletul acesta acasă?» Și primeam ajutor mereu!”, povestește rangerul.

Mai mult de o lună de zile, drumețul nostru a mers singur pe traseu. Doar el și gândurile sale, intrând în ritmul pașilor. Și chiar dacă cei aproape 1.400 de kilometri nu au fost parcurși ușor, experiența trăită de Gheorghe Lungu este de neegalat.

„Drumul te hrănește. Fizic vorbind, intri în ritmul pașilor și multe ore pe zi trăiești în acel ritm. Un lucru atât de ritmat face extraordinar de bine la cap. Este comparabil cu experiențele psihedelice. Ești emotiv, foarte atent și sensibil la oameni și la peisaje în același timp. După trei patru săptămâni, cei de la Tășuleasa, cei care au înființat drumul acesta, spuneau: «te ajunge sufletul din urmă.» Ei bine, după trei – patru săptămâni, se întâmplă ceva cu tine, pentru că mergi așa cum respiri. Totul devine calm, normal, e greu, e foarte greu de reprodus ceea ce se întâmplă în interiorul tău!”, spune Lungu.

În ultima săptămână de traseu, Gheorghe Lungu l-a întâlnit pe Nicholas, un tânăr elvețian de 24 de ani, cu o vastă experiență în călătorii, care a rămas impresionat nu doar de frumusețea peisajelor de pe Via Transilvanica, ci și de ospitalitatea românilor și a oamenilor din Banatul Montan.

„Colegul meu de călătorie spunea că nu este nicăieri în lume atâta căldură umană. Nicholas a fost ajutat peste tot. A asistat la înmormântări, la botezuri, pentru că atunci când l-au văzut cu rucsacul în spate, prin ploaie și frig, oamenii l-au luat de pe traseu și l-au omenit, l-au cinstit și l-au cazat. Au fost multe situații de acest gen, chiar și în cazul meu. Ceea ce vreau să spun este că Via Transilvanica a reușit să ne pună într-un loc absolut special pe harta turistică mondială. Este un traseu unde te lași puțin la voia întâmplării, te lași puțin pe seama oamenilor pe care-i întâlnești în cale, și constați zi de zi că omenirea este frumoasă și oamenii sunt buni. În același timp, mâncarea pe care o găsești uneori pe Via Transilvanica este unică, este făcută acolo, cu ingrediente locale, și nu are absolut nicio legătură cu ceea ce ai putea vedea în mass-media, la televizor, sau ai putea vedea într-un hotel cu nu știu câte stele.” mai povestește angajatul Romsilva.

Via Transilvanica străbate zece din județele României: Mehedinți, Caraș-Severin, Hunedoara, Alba, Sibiu, Brașov, Harghita, Mureș, Bistrița-Năsăud și Suceava, pornind de la Putna și oprindu-se la Drobeta Turnu Severin. Din cei 1.400 de kilometri, cânt însumează traseul, 250 sunt pe teritoriul județului Caraș-Severin. Traseul este marcat, iar la fiecare kilometru este poziționată o bornă reprezentativă. Acesta trece prin sau aproape de Băuțar – Zăvoi – Caransebeș – Brebu Nou – Gărâna – Văliug – Reșița – Iabalcea – Borlovenii Vechi – Șumița – Iablanița – Dobraia – Ineleț.

• Tweet
• Pin It