Anecdotele care rămân

Toate evenimentele noastre sunt trecute în ridicol. De exemplu, am sărbătorit zilele trecute 10 ani de la intrarea noastră în NATO. Evenimentul a fost marcat de ședința festivă care a avut loc la Parlamentul României. Nu au fost depănate amintiri despre traseul nostru pentru atingerea acestui obiectiv. Că în 2002 am fost invitați să aderăm, în 2004, la Praga și la București s-a întâmplat același lucru, pentru a deveni apoi membri. Trei ani mai târziu am intrat și în Uniunea Europeană și, astfel, aceste deziderate au fost îndeplinite. Tot ce a rămas după momentul festiv în memoria noastră este figura lui Băsescu Traian, cocoțat într-un jilț, folosit de cea mai înaltă față bisericească și de regele Mihai. Acum mai are un ocupant: Băsescu. I-a fost îndeplinită și pofta asta. N-a dorit să stea lângă alții, lângă Ponta, spre exemplu, așa cum era normal. A cerut să i se aducă jilțul. Stau și mă întreb de ce consilierii săi nu i-au sugerat să ceară tronul regelui Cioabă. Ar fi fost mai potrivit față de rangul său, avea și pietricele prețioase bătute, poate era poleit și cu aur, altă mâncare de pește. Ponta a cerut ca jilțul să fie aruncat, dar apoi i s-a sugerat să-l trimită la Cotroceni. Băsescu să stea acolo în el, să-l arate familiei și chiar să fie cărat de SPP în el. Zicea cineva, un fel de băsemobil. Așa cum papa are un papamobil, să aibă și Băse un băsemobil. Și chiar să-l provoace pe papă la o întrecere între mobile. Să avem și noi o cursă de formula unu. Sau, mai degrabă zero, pentru că nu se compară cu o cursă între mașini de curse. Este? N-ar fi mișto? Cine credeți că va câștiga? Papamobilul sau băsemobilul? Patrioți fiind, e clar că băsemobilul va ieși primul.  Atât a rămas după sărbătorirea celor zece ani de NATO. Ponta ne-a explicat că el n-a dorit scaunul, e deputat, a stat în rând cu ceilalți deputați și nu i-a trecut niciodată prin cap să ceară jilțul, chiar dacă se afla în curtea lui, la guvern. Este incredibil, a zis, cum Băsescu nu și-a dat seama de cât este de ridicol, stând în scaunul ăla, picotind, în timp ce vorbitorii se perindau la cuvânt. Aici, îl contrazicem. Băsescu n-a picotit deloc. Scaunul nu-l îndemna la somn, dimpotrivă, a ascultat treaz-nemâncat ce au vorbit ceilalți și chiar l-a aprobat delicat pe Tăriceanu, probabil, cu speranța că acesta va ieși președinte și îl va nominaliza prim-ministru. Cred că la așa ceva îl îndemna jilțul, nu era vorba despre niciun ridicol. Poate Ciorbea să se fi simțit astfel, că Băsescu nu l-a prea băgat în seamă.

• Tweet
• Pin It