Amintiri prăfuite din Reșița trecută!

De la Reșița industrială la Reșița copilăriei, adolescenței și apoi maturității, cartea „Geneze la borna stelară” a lui Toma George Maiorescu este o operă apărută în cinstea orașului ce i-a fost loc natal și casă ani de zile.

Pentru că în viața unei persoane sensibile la cele mai mici detalii locul natal reprezintă punctul de start unde s-au născut și s-au așternut pe hârtie primele versuri, scriitorul Toma George Maiorescu a simțit nevoia să dedice un volum întreg Reșiței. „Cartea care se lansează astăzi,  „Geneze la borna stelară”, vorbește despre generațiile ce s-au perindat, s-au născut oameni vrednici aici și negrija a dus la o dezvoltare mai lentă, dar sperăm că totul va fi bine. Am scris și la 16-17 ani un volum care s-a numit <<Lespezi pe un veac apus>>, firește că în volumele de astăzi nu am reprodus nimic din poeziile de atunci nu pentru că mi-ar fi rușine de ele, dar erau scrise totuși la o anumită vârstă încă necoaptă pentru poezie”, a explicat Toma George Maiorescu.

Deși le-a denumit „versuri necoapte”, opera sa fragedă nu a trecut neobservată printre criticii literari locali. „Ori de câte ori este cazul să vorbim despre Reșița trebuie să amintim că în 1947 Toma George Maiorescu debuta cu una dintre cele mai importante, decisive poezii despre Reșița muncitorească. Cine uită acest lucru uită și unde s-a născut și uită și că poezia poate fi de un realism dramatic, păstrându-și în același timp calitatea ei poematică”, explică Ada Cruceanu Chisăliță.

Toma George Maiorescu este un poet, scriitor și jurnalist care a trăit în Reșița din timpul războiului și postbelică și a surprins o altă față a orașului, una fără cer senin. „Cerul este albastru, iar voi nu ați avut o copilărie fără cer albastru. Pe vremea mea, totul era cu păcură și cu cărbune de lemn, cerul nu se vedea și noi, copiii, ca să vedem cerul urcam dealurile, Dealul Crucii, Golului. Peste cele două dealuri se întindea un smoc că nu se vedea cerul și noi urcam pe platou, unde vedeam o lume pe care nu o cunoșteam. Vedeam un mânz păscând, o iapă, câteva mioare, ne-au mirat foarte mult pomii care cântau și ne simțeam foarte bogați. Omul în natură se simte foarte bogat. Reșița s-a dezvoltat frumos. Mi-e frică, pentru că ritmul ei va încetini, dar speranța e ultima care moare”, își amintește acesta în fața jurnaliștilor.

Despre cartea sa, criticul literar Gheorghe Jurma povestește cu entuziasm. „În cartea pe care o lansează acum este adunată o parte din creația lui deopotrivă în proză, poezie, jurnalistică dedicată Reșiței. Într-o primă secvență, un fel de roman autobiografic, se evocă anii copilăriei lui la Reșița și ulterior toate întâmplările care s-au petrecut în anii războiului și imediat după război. O parte din carte cuprinde reportajele pe care le-a dedicat Reșiței și oamenilor Reșiței, altor oameni din județul Caraș-Severin, o altă secțiune cuprinde poezie, poezie dedicată Reșiței și meleagurilor natale, un interviu larg și lămuritor cu privire la viața și opera lui și un set de referință”, explică acesta. Gheorghe Jurma întărește ideea de bază a volumului, aceea că locurile natale marchează iremediabil și irevocabil viața și opera unui om de cultură.

Acțiunea de astăzi a fost cu ocazia zilei de naștere a poetului, scriitorului și jurnalistului Toma George Maiorescu, cel care a împlinit 85 de ani de existență și aproape la fel de mulți de când compune, fie proză, poezie sau materiale jurnalistice. Așa cum a declarat și Nicolae Vlădulescu, directorul Teatrului de Vest și gazda evenimentului, ocazia nu este una specială, ci este una unică pentru orașul Reșița.

• Tweet
• Pin It