Amintiri despre viitor cu Volodia Zelensky!

Prin lege, limba română a fost interzisă în școlile din zonele Ucrainei cu populație preponderent românească. Practic, acest act normativ, alături de altele adoptate în ultimii trei ani, reprezintă o măsură de asimilare lingvistică a minorităților naționale din această țară, fie că e vorba de ruși, unguri, polonezi sau români. O mârșăvie la care Bucureștiul a reacționat cu două viteze: încet și deloc.

Astăzi, Volodimir Zelensky este gata să semneze un acord cu România, Rusia, Ungaria și Polonia pentru repunerea în drepturi a limbii minorităților respective în școlile din Ucraina. Ba chiar se gândește la înființarea unui parc, Parc Național al Păcii, în care cele două popoare să se unească prin pădurile Munților Carpați. Și până acum a existat un astfel de parc, numai că ăla era pentru contrabanda de mahorcă ieftină. Dacă insistăm, și la cum a reacționat, președintele-actor pare hotărât să ne dea înapoi Insula Șerpilor, bașca să ne ceară scuze pentru multele vorbe spuse la adresa noastră. Numai să se termine războiul. Aveți puțintică răbdare. Zelensky promite să se țină de cuvânt, să facă asta, la o zi după semnarea actelor de încetare a ostilităților.

Volodia tată, ce e cu declarațiile astea? Nu că mi-ar displace, doar că citesc și nu-mi vine să cred ce spui acolo: „Din respect pentru limbile popoarelor vecine, mă interesează un asemenea acord.” Pe bune? Wow, am trăit să o aud și pe asta. De ce te uiți așa la mine? Tot din respect ai făcut-o și când le-ați luat dreptul copiilor de români de a scrie, a citi și de a gândi în limba maternă? Sau nu-ți mai aduci aminte? Sigur, atunci era liniște în țară, rusul nu te amenința cu invazia, iar tu te pregăteai să-ți joci rolul vieții. De aceea te mai întreb încă o dată: ești bine, Volodia? Sigur nu ai făcut temperatură sau frison în ultimele zile? De covid nu zic nimic, deși nu te-am văzut niciodată purtând mască de protecție. Întreb, deoarece nu te recunosc. Nu-mi vine să cred că ești tu. Sau ai văzut la televizor și ai citit pe Facebook cum au reacționat românii când zeci, sute de mii de refugiați au trecut granița în România? Și? Ți-a plăcut atitudinea noastră de „ocupanți ai Bucovinei de nord?” A fost mișto, nu? Să vină românii de la sute de kilometri distanță, să le ofere conaționalilor tăi hrană, pături, un acoperiș deasupra capului, dar mai ales, căldura sufletului care nu se vede, dar se simte. Fii sigur, au făcut-o fără să le ceară cineva. Că așa e românul, uită repede necazul ce dă peste el.

Auzi, Volodia, știi la ce mă gândesc în aceste momente? Cum ar fi fost să-i fi întors din vamă pe toți conaționalii tăi care nu știau să vorbească limba română?! Poate ne vei răspunde cândva, într-o zi, stând la taclale în Parcul Național al Păcii…

• Tweet
• Pin It