America, trezește-te!

Film de Oscar: „Mă propun președinte”. Semnul exclamării! Producție americană. Scenariu, Imaginea și Regia: Donald Trump. În rolul principal: Donald Trump. Premiera: Când se va termina războiul din Golf. Și când se va termina? Atunci când va fi cazul.

Filmul începe cu o scenă la bordul Air Force One, într-o dimineață de primăvară arabă. Cer senin, limpede ca apele cristaline ale Sierrei Nevada. Donald Trump, distribuit în rolul personajului cu același nume, după o noapte de meditație intensă: „Schimbăm scenariul.”, exclamă Trump. Directorii de platou, scenografii, staful tehnic, rămân perplecși. Filmul intrase pe ultima sută de metri, casele de bilete vânduseră deja primele bilete, covorul roșu fusese trimis la curățat, Air Force One fusese decorat cu tot felul de rachete, drone, ținte aruncate în aer și un mesaj dur: „Vă termin în cinci zile.” Și cu toate astea, Donald Trump-scenograful, directorul de lumini, cascadorul (râsului), regizorul și directorul filmului- schimbă scenariu.

Totul fusese pregătit pentru atacul final asupra infrastructurii energetice din Iran. Scena, una de un dramatism aparte, îl avea în prim plan pe Donald Trump, cu o morgă de om ce pierduse la poker până și ultima speranță de a elibera Ormuzul de asuprirea ayatolahului și a gărzilor revoluționare. Replica sa l-ar fi făcut invidios până și pe Charles Bronson: „Dacă în cinci zile nu eliberați complet strâmtoarea, vă fac praf. Să vă băgați bine mințile în cap, că eu nu glumesc cu voi.” Cinci, nu mai mult.

Ultimatumul ar fi trebuit să expire la noapte, la 1 și un pic, ora României. Dar nu va mai expira, pentru că Trump a rescris peste noapte scenariul inițial în care el apare în același Air Force One, ținând în mâini un porumbel alb. „E pregătită și crenguța de măslin, simbol al păcii și prieteniei între toate popoarele lumii.”, vine replica sa. Pe fundal, o imagine cu Strâmtoarea Ormuz cu militarii americani și iranieni dându-și mâinile. „În cel mult zece zile, s-ar putea să semnăm un armistițiu. Purtăm discuții puternice în acest sens cu adversarii de azi, prietenii noștri de mâine. N-ar fi exclus să conducem împreună Iranul. Eu și cu unul de la ei, până găsim un alt ayatollah.” Și cu Venezuela cum rămâne? „Și-n Venezuela la fel. Și în Cuba, și în Mexic, și în Canada, și în Groenlanda. Peste tot, conducere comună!”

America, trezește-te și trimite-l să-și ia medicamentele!

• Tweet
• Pin It