Alte dureri de cap

Regionalizarea preconizată a se face până la sfârşitul acestui an produce tot mai multe scandaluri. Un ultim sondaj de opinie pe marginea acestui subiect are rezultate contradictorii. Românii ba vor regionalizare, ba resping acest proiect. Majoritatea declară că ştiu ce înseamnă acest lucru, dar găsesc şi destule aspecte negative. Bunăoară, consideră că regionalizarea, cu suita de descentralizări, va determina o mai mare birocraţie şi o corupţie generalizată. Repondenţii sondajului s-au exprimat clar împotriva unor parlamente proprii ale regiunilor şi resping total impunerea liderilor de la centru, preferând alegeri nominale, guvernatorii urmând a fi aleşi de oameni şi nu impuşi de guvern. Lucruri de bun simţ până la urmă, ca să nu mai vorbim de deranjul vizavi de anumite reflexe sociale create de vechea împărţire administrativ–teritorială. Ţăranii ştiau unde e Direcţia Agricolă şi APIA, când şi unde să-şi depună cererile. Unde îşi pot trata sănătatea şi pe unde pot intra la Finanţe sau în Inspectoratul Şcolar. Există o aşezare şi o obişnuinţă a tuturor lucrurilor. Mai ales de asta se tem oamenii. De o posibilă babilonie ce s-ar putea instala după regionalizare. Nici descentralizarea nu e uşor de înţeles cum se va realiza. Chiar dacă rămân judeţele.  Va presupune disponibilizări? Cu ce se va schimba în bine viaţa lor? Şi, mai ales, chiar se va schimba în bine? Sau îi va duce şi mai rău la exasperare? Se va începe o roată a schimbării unor acte de identitate? Cheltuieli în plus? Timp pierdut şi nervi, să-ţi rezolvi o problemă? Va exista însă şi un referendum. Ce va face Guvernul, dacă regionalizarea va fi respinsă? Până acum s-au oferit puţine informaţii. Intenţiile Guvernului sunt total lipsite de transparenţă. Dar nu numai la acest nivel a început gâlceava, ci chiar şi în rândul celor de la vârf. Alegerea capitalelor şi a guvernatorilor. Sibiul se vrea capitală, iar Klaus Iohannis guvernator. Dorinţe exprimate explicit. Şi Braşovul se vrea capitală. Ca mai toate localităţile baronilor locali. Până unde va merge lupta pentru noile obiective? Un guvernator devine una din cele mai puternice persoane din ţară. Cu puteri nelimitate. Şi din câte bănuim noi, de neatins de legi, pentru că influenţa în structurile de putere, chiar la nivel central, va fi foarte mare. De aici, alte niveluri de corupţie. Vor fi implicaţi în campanii electorale, devenind indispensabili partidelor aflate la putere. Şi iar ne dăm cu stângu-n dreptul. Dar cui îi va păsa? Vor avea drept de viaţă şi de moarte asupra tuturor supuşilor şi dacă li s-a pus pata pe tine, poţi să fugi în munţi şi să dispari definitiv, în teritoriul împăratului nu mai poţi ridica privirea. E nenorocire? Poate nu. De ce nu s-ar face o altă regionalizare? Pâinea se mănâncă pe rând. E deja o cutumă acceptată şi practicată de clasa politică. Lucrurile bune devin repede obiceiuri. Să fie într-un ceas bun, că tot a venit şi primăvara. Ce va fi, în realitate, vom trăi şi vom vedea.

• Tweet
• Pin It