Aho, aho, de Anul Nou!

Dragii noștri cititori! Pesediști și useriști, liberali ori pemepiști, udemeriști și liber-schimbiști, auriști sau traseiști. Câți dintre domniile voastre n-au visat să-i vadă la aceeași masă pe Vela și Mocioalcă, Dunca și Hurduzeu, Nelu Tăiețelu și Crina sau Popovici? Nu neapărat să se înfrupte din sarmale, cârnați, friptură, cozonaci. Că or fi sătui de atâtea afumături, scoici, melci, mere, pere și alte fructe de mare. Nu, frate! Să stea la masă împreună ca orice om normal, să socializeze, să povestească una, alta, să se cunoască mai bine, să schimbe impresii, idei, în slujba cărășenilor. Să lase deoparte încrâncenările, răutățile, dușmăniile, să-și dea mâna, să se îmbrățișeze la plecare și, de ce nu, chiar să se pupe, pe obraz bineînțeles, că așa e frumos de sărbători. Ei, nici chiar pe uscat, la o țuică de Teregova ori Armeniș. Hai, că merge și o vodka Beluga sau Hennessy Cognac.

Cum ar fi să-i vezi pe cei doi Neluțu (Mocio și Vela) stând tete-a-tete la masa cea de taină, povestind de-ale senatorilor de drept ce sunt? „Auzi, Marcel, nu-i spui tu lu’ Dunca ăsta al tău să ne umple paharele când se golesc?” „Ei, și tu acuma! Cum să-l chem pe Romeo?” „Bă Marcel, tu ești șef sau ce ești? Eu dacă îl chem pe Damian aici, ăsta nu se mișcă toată seara din spatele nostru.”. „Da, bă Mocio, Romeo nu e ca Marius” „Bine, bă Marcele, dar e adevărat ce spun ăștia că de la o vreme Dunca și Tăiețelu nu-ți mai ascultă ordinele?” „Nici chiar așa, Neluțule. Știi și tu cum e cu lumea asta… Rea, te vorbește pe la spate. Stai liniștit, sunt stăpân pe situație.”. „Bă, nu-i slăbi din mână că te fac ăștia ca la Nufăru.”. „Mulțumesc că îmi porți de grijă, frate, dar să fii și tu atent la Felix, că pe mine m-o mâncat în cur și l-am făcut primar, iar acum mi-a întors spatele. Nici într-o sută de ani nu mai câștigăm primăria!”

Sau Dunca și Silvică Hurduzeu. Face to face. De când cu accidentul cu Touaregul CJ, Romeo bea doar apă. „Haideți, domnule președinte, puneți-vă și dumneavoastră un deget de vodcă, coniac, că n-o fi foc. Cum să dați noroc cu apă, când masa e plină cu de toate?” „Nu te supăra, don Silvică, dar nu vreau să dau de belea, să suflu în aparatele alea pentru alcool și droguri. Să fiu de mirul lumii.”. „Așa e, don președinte, trebuie să vă feriți, că ăștia din presă sunt cu ochii pe dumneavoastră ca pe butelie.”. „Mie îmi spuneți, don Silvică, mie îmi spuneți? Abia așteptă Stanciu și Nafiru să mi-o tragă.”.

După două pahare cu apă și tot atâtea de răchie (Hurduzeu e consumator patriot), dialogul capătă conotații mai amicale: „Ce vă face familia, domnule președinte? Cu ce vă mai ocupați timpul liber la Dumbrăvița?” „Timpul liber la Dumbrăvița? Am în plan să mai facem niște anexe, acareturi, don Silvică, pentru creșterea găinilor de casă. Chestii de-ale femeilor, să-și piardă timpul. Ne luăm și noi după Batistuță, ce să-i faci. La primăvară vrem să ne apucăm de betonat platforma pentru acareturi. Așteptăm evoluția prețurilor, că nu vedeți cât a ajuns sacul de ciment?” „Vai, domnule președinte, nu vă faceți griji, vorbesc eu cu John Bejeriță să vă trimită câteva cife cu beton. La cât e de generos John, vă acoperă și gazonul. Și grădina din spatele casei.”. Un zâmbet larg luminează chipul puiucului și un strop de Beluga i se strecoară printre buzele însetate. „Domnule președinte, când veniți la Capitală, treceți și pe la mine. Nu mai cheltuiți banii pe mâncare, că eu am frigiderul plin cu de toate. Mai givănim, mai bem o răchie.”. „Să știi că o să vin, don Silvică, dar loc de parcare pentru elicopterul meu găsim?” „Se rezolvă. Vorbesc cu vecinii și facem loc în parcare. Nu vă faceți griji.”.

Să nu mai vorbesc de Tăiețelu și Popovici: „Băi, Nelule, lasă bă supărarea și hai să bem un vin. Sau să tragem o țigară, bă.”. „Băi comisare, te tragi de șireturi cu mine?” „Nelule, tu nu știi la glumă? Lasă, bă, fițele, că am venit să ne simțim bine, nu să ne contrăm.” „Ai dreptate, comisare, noi ne certăm și ăia doi stau nas în nas.”.

Atmosfera se destinde, formația Centrului Județean pentru… dă tonul: „Ia mai toarnă un păhărel, să ne veselim nițel.”. Paharele se golesc una, două, Mocio și Vela sunt tot un zâmbet, Romică și Silvică se pupă, Damian îi șoptește lui Felix: „Dacă nu mai vrei, mă bag eu la primărie la anul, dar să nu mai spui la nimeni!”. Nelu Popa îi povestește lui Ionuț Popovici din tinerețea lui zburdalnică, Luca Mălăiescu îi spune lui Brian, Brian Filimon, cât mai costă un implant de păr, în timp ce Mitru Rujan se chinuie să-i explice lui Andrei Ungur că, până să ajungă să candideze la primăria din Caransebeș, trebuie să treacă mai întâi de Andra Stroe, fosta Pleșa. Și, într-un final, Perinița. Cu chiu, cu vai fac rost de un șervețel pe post de batistuță și țin-te pupături!

Și pe când să-mi torn și eu în pahar, o voce puternică și autoritară îmi sună în urechi: „trezește-te și du-te după pâine, că de nu, iar mănânci la noapte mămăligă ca anul trecut!”. Nevastă-mea. Ea a fost de vină că m-a lăsat să dorm și să visez atât de mult și de frumos!

• Tweet
• Pin It