Sebastian Villmark, de la Conservatorul din Milano, în crângurile Reșiței

Pentru violoncelistul reșițean, locul potrivit este acasă. Cântă la Filarmonica din Timișoara și revine la Reșița cât de des poate.

Pentru unii ar putea fi greu de conceput să studieze la Conservatorul din Milano și să nu urmeze o carieră muzicală în țara lui Vivaldi. Pentru Sabin Sebastian Pascu, țara marelui compozitor n-a fost niciodată locul unde să vrea să se stabilească. Deși a învățat repede limba, i-a fost greu să dialogheze într-o limbă străină, mai cu seamă despre acele lucruri care nu se pot traduce. Pe deasupra, era străin într-o țară pe care n-o simțea ca potrivită pentru el.

I-a plăcut însă muzica, sens în care Conservatorul din Milano i-a fost de mare folos. Era în clasa a treia când tatăl își vedea băiatul folclorist sau preot, îndeletniciri tipic bănățene în opinia lui Sabin. Mama însă își dorea ca fiul ei să facă ceva deosebit, ce nu face oricine. Așa că l-a călăuzit spre muzică, iar violoncelul l-a atras de la bun început întrucât nu erau prea mulți cei care-l studiau. Mai exact, vreo șapte elevi în singura clasă de profil, care funcționa la Liceul de Arte din Reșița. Pe-atunci, Sabin învăța la „Traian Lalescu” însă, în clasa a șasea, devenea elev al liceului de arte, unde avea să învețe până în clasa a noua inclusiv.

În 2003, pleca cu toată familia în Italia, la Milano, unde a trebuit să ia totul de la început. „Am dat examen la Conservatorul din Milano. Acolo funcționează deopotrivă studii liceale și universitare. E ceva unic, poți începe studiile muzicale de copil și, după zece ani, ești absolvent de conservator cu diplomă deși poți avea doar 16-17 ani. Practic am început simultan liceul și facultatea”, a spus Sabin Pascu pentru Express de Banat. Nu i-a fost ușor căci diferența era mare față de ce învățase la Reșița. De aceea, a trebuit să studieze serios ca să completeze lipsurile de care se lovea. Comisia de examinare însă l-a repartizat profesorului Marco Scano, cel care părea potrivit pentru stilul său de a cânta.

Fără îndoială, a fost decizia corectă întrucât a avut multe de învățat de la profesorul cândva primul violoncelist la Scala din Milano. I-a rămas în minte duritatea acestuia, însă e convins că profesorul Scano a observat la el o doză de talent care l-a determinat să nu fie cel mai blând dascăl. De aceea, în 2010, când a dat examenul de absolvire, i-a dedicat piesa compoziție proprie pe care a susținut-o ca parte în examen. Nu întâmplător a intitulat-o „Basalt”, denumire a unei roci vulcanice. Pare a cuprinde atât duritatea profesorului Scano, dar și urcușurile și coborâșurile vieții, redate prin contopirea cuvintelor italiene „basso” și „alto”, însemnând „jos”, respectiv „sus”. „Piesa i-a plăcut profesorului meu și, de aceea, i-am dedicat-o. I-am dat și partitura, a încercat s-o cânte însă adesea mă întreba cum se cântă anumite pasaje”, își amintește Sabin.

Au urmat alți șapte ani în Italia, de-a lungul cărora a practicat îndeletniciri diverse cântând foarte puțin. Oscila între a se stabili în Italia, idee sugerată de apropiați, și a se întoarce acasă, după cum îl îndemna inima. În 2017, s-a hotărât să se întoarcă. Inițial a fost colaborator la Filarmonica din Timișoara. Propunerea a venit din partea lui Darius Tereu, șeful secției de violoncel, pe care Sabin Pascu îl cunoaște de la olimpiadele naționale din anii 90. Pentru ca, ulterior, să devină angajat permanent al Filarmonicii „Banatul”.

„Numele meu de scenă, Villmark, provine din limba norvegiană și denumește un tărâm sălbatic. Definește stilul meu, pe care l-am făcut pe gustul meu. Adesea obișnuiesc să experimentez, să caut sunete pe care să le cuprind în compoziții. Muzica pe care o asculți e rezultatul a ceea ce ești și a educației pe care ai primit-o. E foarte important locul unde te naști, străbunii tăi și faptele lor. De aici, e important ceea ce faci tu”, încheie muzicianul reșițean. Despre el și muzica sa, cel mai bine „vorbesc” compozițiile sale, care pot fi văzute și ascultate aici. Sebastian Villmark a scos deja trei albume proprii, pe care le-a intitulat sugestiv „Crâng”, „Villmark” și „Rebel”. În curând, îl va lansa pe-al patrulea, pe care încă nu știe cum îl va intitula. Știe însă sigur că va conține muzica pe care i-o pot inspira numai tărâmurile sălbatice din jurul Reșiței.

• Tweet
• Pin It