Dacă lu’ Decebal i-ar fi reușit reforma…

victor nafiru 1 of 1 620x400

După victoria de la Tapae, din anul 87, în fața romanilor, Decebal, care abia urcase pe tronul Daciei, și-a convocat căpeteniile, plus reprezentanții Sfatului Bătrânilor, într-un briefing extraordinar, ca să discute tot felul de probleme geo-strategice specifice momentului pe care îl trăia.

Între altele, au fost abordate probleme de natură administrativ-teritorială. Contextul internațional, cu romani la sud de Dunăre, cu carpii, tirageții și costobocii în nord și nord-est, celții, burii și alte triburi, impunea o abordare pertinentă, responsabilă și univocă în privința unificării triburilor sub o sută de locuitori.

„Doar uniți vom fi mai puternici”, ar fi mărturisit Decebal. Și după trei zile și trei nopți de briefing, carne de urs la proțap, (pe vremea aceea nu exista o lege care să fi interzis vânătoare de urși carpatini), de descântece și ofrande aduse la miez de noapte zeului suprem, Zamolxis, cei prezenți și-au dat consimțământul, printr-un protocol semnat și parafat în aplauzele și uralele tuturor.

Practic, aceasta urma să fie prima reformă administrativ-teritorială din istoria noastră de 2000 și ceva de ani doar că, nu în toate teritoriile Daciei a existat consens. Dezbaterile au capotat lamentabil în justificări penibile de genul: „Cum rămâne cu autonomia locală, dacă noi acceptăm o conducere centralizată?” Sau: „Ne pierdem identitatea, cultura, tradițiile, râul, ramul…” Discuțiile astea a proasta, că altfel nu le pot numi, au durat aproape un an și, când în sfârșit au ajuns la vorbele lu’ Decebal, a urmat returul bătăliei de la Tapae, unde romanii, care făcuseră câteva transferuri importante în mercato, au învins fără drept de apel.

Ce a urmat, se știe. Două războaie între daci și romani, tot atâtea victorii pentru oamenii lui Traian și adio reformă administrativ-teritorială. Tentative au mai fost de-a lungul timpului, însă baronii locali (și pe vremea aia existau așa ceva!) s-au opus, ba la vedere, ba pe la spate. Până la 1859, la unirea principatelor când, Cuza a pus piciorul în prag și le-ar fi spus celor din Divanul Ad-hoc: „Ajunge, de astăzi jucați »Huțulca, Huțulca» doar cum o să vă cânt eu.” Și așa au început să apară județul, ținutul, plasa, comuna, gubernia, comitatele, raionul, regiunea și din nou județul.

Nu știu cum va fi cu noua împărțire de ținuturi, județe și regiuni de dezvoltare, dar mă întreb cum ar fi arătat România astăzi dacă lui Decebal i-ar fi reușit prima reformă administrativ-teritorială din istoria acestor locuri? Cu siguranță, nu ne-am fi aflat în grupa a III-a valorică a Europei, așa cum a ajuns naționala de fotbal condusă de căpitanul Ianis și timonierul Gică Hagi.

/** clever pariuri **/ /** sfarsit clever **/