
Giroc a crescut atât de mult încât primarul consideră că statutul de comună nu mai reflectă realitatea din teren. Cu o populație oficială de peste 22.000 de locuitori și estimări care depășesc 30.000, localitatea de lângă Timișoara vrea să devină oraș. „Girocul este o comună cu bulevarde”, spune Dan Vîrtosu, care vede în schimbarea statutului și o șansă de a atrage mai multe fonduri europene.
Giroc nu este singura comună din jurul Timișoarei care a depășit pragul de 10.000 de locuitori necesar pentru obținerea statutului de oraș. Dumbrăvița și Moșnița Nouă se află în aceeași situație. La recensământul din 2022, Giroc avea 22.270 de locuitori, Dumbrăvița 20.014, iar Moșnița Nouă 16.424. Sunt printre cele mai mari comune din România.
Dacă primarul din Giroc își dorește schimbarea statutului, cel de la Dumbrăvița preferă o integrare mai puternică în zona metropolitană a Timișoarei. La Moșnița Nouă, edilul spune că localitatea mai are de recuperat la capitolul infrastructură înainte să poată deveni oraș.
Discuția despre transformarea comunelor în orașe vine într-un moment în care România analizează o reorganizare administrativ-teritorială. Printre variantele discutate în guvern se numără comasarea voluntară a comunelor mici, dar și o reorganizare administrativă mai amplă.
Legea nr. 351/2001 stabilește un prag minim de 10.000 de locuitori pentru obținerea statutului de oraș, dar și alte criterii privind infrastructura, serviciile publice și activitățile economice. Transformarea unei comune în oraș nu se face automat; este nevoie de o propunere a consiliului local, de consultarea populației prin referendum și, în final, de adoptarea unei legi.
Primarul Dan Vîrtosu spune că Girocul are aproximativ 31.000 de locuitori cu domiciliul în comună, dar numărul celor care locuiesc aici și au buletinul în altă parte este și mai mare.
„Girocul să fie oraș. Acum, într-adevăr, peste 22.000 vă apar în statistici și eu vă spun că sunt peste 30.000 cu buletin în momentul de față. Undeva la 31.000, plus cei fără buletin. Puteți să ne comparați cu Lugojul, care este municipiu. Clar, ne încadrăm la oraș de mărime medie.”, a declarat Dan Vîrtosu pentru Express de Banat.
Pentru Vîrtosu, populația și dezvoltarea localității justifică trecerea la rangul de oraș. Schimbarea ar aduce și acces la programe de finanțare mai avantajoase.
„Îndeplinim toate criteriile. În momentul de față, Girocul este o comună cu bulevarde. Un sat cu bulevarde. Așa ar fi normalitatea, în cazul unei reorganizări, să mergem pe varianta de oraș. Știu că teama locuitorilor este legată de creșterea impozitelor. Dar există orașe ca Buziaș, Ciacova care sunt totuși populate. Înseamnă că oamenii locuiesc acolo cu impozitele de oraș. Nu este o diferență atât de mare.”, a explicat Vîrtosu.
Primarul ar accepta un referendum local, dar preferă ca schimbarea statutului Girocului să aibă loc în cadrul unei reorganizări administrative la nivel național, după aceleași reguli pentru toate localitățile care îndeplinesc condițiile.
„Eu sper să devenim oraș, să existăm ca zonă metropolitană. Suntem în conexiune directă cu Timișoara, care este reședință de județ, și mă aștept să avem foarte multe proiecte comune cu Timișoara. Măcar pe partea de mobilitate urbană, chiar și de rețea școlară, putem și sanitară. Vă dau un exemplu. În Giroc, populația e tânără, copiii se îmbolnăvesc și merg la Spitalul Louis Țurcanu. Gândiți-vă cât de mult aglomerează orașul, ca trafic, dar și spitalul. Cum ar fi să existe în Giroc o aripă a spitalului de copii? Sau pe partea de educație, o școală de meserii. De ce nu? Că nevoi sunt. Devenim oraș ca să avem structura noastră și tradițiile pe care vrem să le păstrăm, dar în conexiune cu Timișoara.”, a mai explicat Vîrtosu.
La Dumbrăvița, primarul Horia Bugarin nu susține transformarea comunei în oraș.
„Cred că asta este varianta cea mai bună pentru comunele periurbane: încadrarea într-o zonă metropolitană. Nu cred că este oportun să avem patru orașe în jurul unui municipiu, orașe care ar fi despărțite practic de o stradă.”, a declarat Horia Bugarin.
Bugarin admite că statutul de oraș ar putea aduce mai mulți bani de la bugetul de stat, dar crede că aceleași avantaje ar putea fi obținute printr-o zonă metropolitană funcțională.
„Din punct de vedere al sumelor primite de la guvern, da, transformarea în oraș ar fi un beneficiu. Dar asta s-ar putea regla și prin crearea unor mecanisme și a unei zone metropolitane funcționale. În primul rând, trebuie creat cadrul legal. Acum nu există zona metropolitană făcută. Am creat doar o agenție metropolitană, ca să putem accesa fondurile europene care sunt pe zona metropolitană. Noi și Ghiroda, împreună cu Timișoara, suntem membri fondatori. Cred că trebuie să fie niște modificări legislative astfel încât să se creeze zona metropolitană legal.”, a explicat Bugarin.
Între timp, Dumbrăvița continuă să crească. Ultimele date ale primăriei indică 23.600 de locuitori. Dacă sunt incluși și cei care stau aici, dar au domiciliul în altă parte, numărul ar depăși 30.000. „Mai sunt niște zone de teren pe care, dacă se va construi, Dumbrăvița va ajunge probabil undeva la 45.000 de locuitori.”, a estimat Bugarin.
La Moșnița Nouă, discuția despre statutul de oraș pornește de la infrastructură. Primarul Gerald Simonis nu consideră că schimbarea rangului administrativ este o prioritate și spune că localitatea nu este încă pregătită pentru acest pas. Potrivit datelor publicate de primărie, comuna are 23.412 locuitori.
„Nu, astăzi nu, având în vedere că nu avem infrastructura necesară ca să fim oraș. Avem și drumuri de piatră.”, a afirmat Gerald Simonis. Planul Urbanistic General al comunei, întocmit în 2022, arată că în intravilan existau aproximativ 23,8 kilometri de străzi pietruite și 10 kilometri de străzi de pământ.
„Ca și comună, ai mai multe șanse la finanțări pe infrastructură mică, cum este drumul comunal. (…) Cei dinaintea mea au dormit 20 de ani. Am avut primari care n-au înțeles că odată cu creșterea localității trebuie să dezvolți infrastructura rutieră, să faci linie specială pentru autobuze. Degeaba avem patru benzi, putem să avem și opt. Nu putem peste noapte să găsim soluții. Ați întrebat cât mai durează. Depinde de următoarele axe de finanțare. Dacă primim proiecte prin PNRR în anii următorii, cum am primit pe canalizare, cu siguranță în câțiva ani putem să rezolvăm o mare parte din probleme.”, a concluzionat Simonis.